SUSPECȚI DE SPIONAJ ÎN FAVOAREA U.R.S.S. LA I.S.E.H. FOCȘANI - UN RAPORT AL SECURITĂȚII VRANCEA DIN 13 OCTOMBRIE 1982

 

                                                Organizația P.C.R. a Inspectoratului de Securitate

       al Județului Vrancea (1968-1972)

 

                                                                                       arhivist Bogdan C. Dogaru

 

            Două cauze principale au stat la baza reorganizării Securității și Miliției în anul 1968: Plenarele C.C. al P.C.R. din 26-27 iunie 1967 și 22-25 aprilie 1968 când au fost criticate și condamnate abuzurile Securității sub conducerea fostului Ministru de Interne Alexandru Drăghici și reorganizarea administrativ-teritorială a României din februarie 1968.

            La Plenara din 26-27 iunie 1967, pe baza raportului intitulat „Unele probleme privind activitatea M.A.I.”, Nicolae Ceaușescu a declanșat atacurile „împotriva abuzurilor și ilegalităților” comise în perioada ministeriatului lui Alexandru Drăghici. A urmat apoi Hotărârea Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. nr. 119 din 16 martie 1968 cu privire la întărirea controlului organelor de partid asupra activității organelor de Securitate și Miliție.  Totodată, în urma Plenarei din 22-25 aprilie 1968, Alexandru Drăghici a fost exclus din C.C. al P.C.R., dar nu și din partid, pierzându-și, totodată, toate funcțiile pe care le deținea în acel moment[1].

            În Hotărârea C.C. al P.C.R. nr. 119/16.03.1968 se preciza încă de la punctul 1 că întreaga activitate desfășurată de organele de Securitate și de Miliție era controlată și îndrumată de comitetele județene, municipale și orășenești de partid[2]. La punctul 3 din hotărâre se specifica faptul că organele de partid trebuiau să cunoască îndeaproape activitatea organelor de Securitate și de Miliție, atât prin controalele și analizele pe care le efectuau cât și din informările primite de la aceste unități. Șefii Securității și Miliției erau obligați să informeze în mod sistematic și operativ primii secretari și secretariatele comitetelor județene, municipale și orășenești de partid asupra întregii activități pe care o desfășurau. Cât privește declanșarea urmăririi informative a unor cadre din nomenclatura de partid, suspecte că ar comite acțiuni contra securității Statului sau alte infracțiuni, aceasta nu era decisă de conducerile structurilor județene de Securitate ci era aprobată de către prim secretarii comitetelor județene, municipale sau orășenești de partid, cu consultarea secretarilor respectivelor organizații de partid[3].

            O mențiune foarte importantă era aceea că persoanele alese în organele de partid și ale puterii de Stat, în conducerea organizațiilor de masă și obștești, precum și cele care ocupau funcții în nomenclatura organelor de partid nu puteau fi utilizate în munca informativă. Doar în „situații concrete și cu totul deosebite aceste persoane puteau primi sarcina din partea primilor secretari județeni, municipali sau orășenești de partid de a sprijini organele de Securitate și de Miliție[4].

            Desființarea organizării administrativ-teritoriale a țării pe regiuni și raioane, copiată în 1950 după model sovietic și reînființarea județelor au fost anunțate de Constituția din 1965, dezbătute la Plenara C.C. al P.C.R. din 5-6 octombrie 1967, hotărâte la Plenara C.C. al P.C.R. din 14 februarie 1968 și instituite prin Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 privind reorganizarea administrativă a teritoriului R.S.R.[5].

            Aplicarea reformei administrativ-teritoriale din 1968 a marcat distanțarea tot mai accentuată de modelul sovietic, continuând linia trasată prin Declarația P.M.R. din aprilie 1964, și, în același timp, a subminat baza de putere a celor 16 foști prim secretari P.C.R. regionali, dând posibilitatea lui Nicolae Ceaușescu să inițieze o serie de schimbări în aparatul de partid și de Stat, punând în funcțiile cele mai importante pe apropiații săi[6].

            Prin ordinul Președintelui Consiliului Securității Statului nr. 6/16 februarie 1968, direcțiile regionale și organele raionale de Securitate își încetau activitatea în locul lor constituindu-se inspectoratele județene de Securitate[7]. 

            În urma desființării Serviciilor Raionale de Securitate Focșani, Panciu și Adjud, la nivelul Județului Vrancea a luat ființă Inspectoratul de Securitate al Județului Vrancea. La 18 februarie 1968 respectiva instituție avea un colectiv de conducere format din: maior Stoica I. Petrică-inspector șef, căpitan Ivan T. Gheorghe-adjunct al inspectorului șef, maior Savin S. Dănilă-adjunctul inspectorului șef și șef al Secției de Securitate a Municipiului Focșani, căpitan Vîlcu M. Neculai-adjunct șef serviciu tip I la Serviciul I informații interne, căpitan Mocanu Gh. Ștefan-specialist III personal[8].

            Prima ședință a proaspetei organizații P.C.R. a Inspectoratului de Securitate Vrancea a avut loc la 26 martie 1968 în prezența a 43 din cei 51 de membri. Adunarea a fost condusă de un prezidiu compus din 3 persoane, alese în unanimitate de tovarășii prezenți: Stoica Petrică, tov. Rădulescu (ca președinte al prezidiului) și tov. Dumitru Ion. Încă de la început s-a propus ca biroul organizației de bază, compus din 3 membri, să fie completat cu încă doi, propunere votată în unanimitate[9]. Astfel au fost aleși ca noi membri în B.O.B. Securitate, Ene Aurel cu 43 de voturi și Dimancea Gheorghe cu 42 de voturi[10]. La rândul lor, 7 tineri securiști făceau parte din organizația U.T.C. a Securității Vrancea, printre ei numărându-se Cimbru Stoica, Păvălache Ana, Atanasiu Candachia[11].

            Adunarea generală din 14 noiembrie 1968 a fost condusă de un prezidiu compus din: Simion Dobrovici-prim secretarul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R., Dugheană Constantin-secretarul B.O.B. Securitate, Stoica Petrică, Chirescu Ion și Chițoiu Ilinca[12]. Cu acest prilej a fost prezentată o dare de seamă a activității B.O.B. Securitate pentru perioada noiembrie 1967-noiembrie 1968. Securiștii vrânceni și-au manifestat atașamentul față de politica P.C.R. condusă de Nicolae Ceaușescu care condamnase vehement, în august 1968, intervenția militară a țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia, în frunte cu U.R.S.S., împotriva Cehoslovaciei: „în executarea ordinelor pe care le-am primit, în urma evenimentelor din august a.c., ofițerii și subofițerii, întregul personal al Inspectoratului au dovedit un înalt spirit de răspundere, devotament și atașament față de partid și popor[13]”. În darea de seamă se mai preciza că transformarea organizației raionale Focșani a P.C.R. Securitate într-o organizație județeană a Inspectoratului de Securitate Vrancea avusese ca efect creșterea nr. membrilor de la 23 la 67[14].

            Dacă dușmanul intern rămânea în linii mari același, „elemente dușmănoase din interior, și îndeosebi cele provenite din rândul fostelor organizații și partide fasciste, naționalist-șovine”, în ceea ce privește dușmanul extern, sub impulsul proaspetelor evenimente din august, acesta nu mai era identificat exclusiv în imperialismul occidental ci era descris generic prin sintagma „imperialism contemporan[15]”.

            Învățământul de partid era pus în prim plan, făcându-se remarcați pentru însușirea tezelor comuniste o serie de tovarăși precum Vasilescu Dumitru, Rumega Mărioara, Mihai Ion, Dache Emilian, Nicolae Ion, Păturescu Dorin, Gheorghiu Alexandru, Dimancea Gheorghe. La universitatea serală de marxism-leninism din Vrancea erau înscriși 13 angajați ai Securității locale, alți 19 făcând studiu individual. Pregătirea profesională a cadrelor era însă relativ precară; se arăta că „un număr de 17 tovarăși urmează cursurile fără frecvență ale învățământului superior, doi sunt în complectarea cursului liceal iar un număr de 34 au liceul terminat[16]”.

            Erau evidențiați și cei care obținuseră rezultate bune pe linia muncii de securitate: Mocanu Roni, Tîlvăr Petrică, Băiculescu Dumitru, Dimancea Gheorghe, Teacă Nicolae, Goia Milea, Angheloiu Nicolae, Vasilescu Dumitru, Ionescu Constantin, Baciu Constantin, Dache Emilian, Cazacu Nicolae, Năsăudeanu Alexandru[17].

            Cei care manifestau neglijență erau sancționați pe linie de partid, de regulă cu „vot de blam” cum este și cazul securistului Gheorghiu Alexandru care, în septembrie 1968, își pierduse atât carnetul de partid cât și legitimația militară[18]. Alții, care comiteau abateri și mai grave de la disciplina de partid și cea militară și erau acuzați că ar fi încălcat normele de conviețuire socială primeau sancțiuni și mai drastice:

            „Tov. Ciocârlan Ilie a venit în mai multe rânduri la intrarea în serviciu în stare de ebrietate (…); în afara unității a fost văzut în compania unor femei de moralitate îndoielnică, în uniformă militară, într-o ținută dezordonată. Pentru atitudinea sa a fost pedepsit de conducerea profesională în două rânduri cu arest la garnizoană, iar pe linie de partid a fost aspru criticat în adunările generale.

            Tov. Niță Ionel, în luna octombrie a.c., a fost pedepsit cu zile de arest la garnizoană pentru faptul că a plecat în timpul programului să rezolve probleme de interes personal, a dovedit lipsă de tact și a comis abuzuri în relațiile cu cetățenii.

            Tov. Hristache Alecu și-a permis ca la ultima adunare generală de partid să vină sub influența alcoolului, fapt pentru care comuniștii au luat poziție hotărâtă și în aceeași adunare de partid l-au sancționat cu mustrare.

            De asemenea, tov. Gheba Ion, tot sub influența alcoolului și cu întârziere s-a prezentat la ședința de deschidere a învățământului de partid ce a avut loc în cadrul unității noastre în luna octombrie a.c. (…)

            Nu putem trece cu vederea nici faptul că, la festivitatea de sărbătorire a 20 de ani de la înființarea Securității Statului, unii tovarăși, printre care și membri de partid cum sunt Lungu Alexandru și Hîrlea Aurel au lipsit nemotivați ceea ce a dus la sancționarea lor[19]”.

            La rândul lui, ofițerul Ivan Gheorghe, șef de compartiment în cadrul Securității Vrancea a adus în discuție cazul subordonatului Gheorghiu Ilie care lipsise de la serviciu 12 zile și ar fi trebuit dat dezertor dar crezuse că fusese învoit de inspectorul șef care, între timp, plecase la niște examene la Iași. În acest caz, primul secretar al Comitetului Județean Vrancea al P.C.R., Simion Dobrovici, prezent la ședință, a intervenit cerând să se ia măsuri severe împotriva respectivului ofițer, atrăgând atenția șefilor acestuia că nu trebuie să se rezume numai la critică. Dobrovici era de părere că „nu trebuie să se umble cu mănuși, că trebuie întronată o disciplină de fier. Așa ceva nu se întâmplă în alte instituții, dar aici, între militari ?[20]” Mai mult, șeful PCR Vrancea i-a cerut ofițerului Gheorghiu Ilie „să spună concret dacă mai are sau nu de gând să lucreze în cadrele Securității[21]”.

            Adunarea generală din 14 noiembrie 1968 s-a încheiat votarea celor 5 persoane care urmau a face parte din noul B.O.B. Securitate: Ene Aurel-secretar, Dughiană Constantin-locțiitor, Vîlcu Nicolae, Apostol Dumitru și Rumega Mărioara-membri[22].

            Odată cu creșterea numărului membrilor de partid, la începutul lunii iunie 1969 a fost înființată încă o organizație de bază la nivelul Securității Vrancea, astfel încât unitatea avea Organizațiile de Bază P.C.R. nr. 1 și 2. Ședința adunării generale a Organizației nr. 2, compusă din 19 membri, avusese loc în ziua de 14 iunie 1969 în prezența reprezentantului Comitetului Municipal Focșani al P.C.R., Bratu Ștefan și a secretarului Organizației nr. 1 Securitate, Ene Aurel[23]. Din B.O.B. nr. 2 făceau parte 3 membri: Macovei Gheorghe-secretar, Simion Dinu și Alexandru Ion[24]. După 4 luni de activitate, Organizația nr. 2 a Securității Vrancea a prezentat o dare de seamă privind activitatea din perioada 1 iunie-1 noiembrie 1969. Au fost remarcați pentru rezultate deosebite mai mulți angajați: Mihai Ion, Chiriac Asanache, Guiu Năstase, Rădulescu Paula, Decu Costică, Simion Dinu, Alexandru Ion, Sideriuc Ioan. Lipsuri au manifestat tovarășii Mehedinți Dumitru și Hîrlea Aurel[25].

            La ședința Organizației de bază nr. 1 din 10 noiembrie 1969 au fost felicitați și evidențiați pentru rezultate deosebite următorii securiști: Angheloiu Nicolae, Cazacu Nicolae, Dugheană Constantin, Goia Milea, Lupu Grigore, Căldare Alexandru, Tomescu Petru, Vasilescu Dumitru, Baiculescu Dumitru, Mocanu Roni, Gheorghiu Ilie, Apostol Dumitru, Atanasiu Vasile, Tîlvăr Petre, Candea Costică, Irimia Ion, Chițoiu Ilinca, Alexandrescu Mărioara, Păturescu Dorin, Mănăstireanu Iulian, Zamfir Costică, Lungu Alexandru, Mihai Costică. Laude au primit și unii șefi de compartimente precum  Nicolae Ion, Cucu Ștefan, Iaru Costică și Dachi Emilian. Interesant este faptul că printre cei apreciați se afla și ofițerul Gheorghiu Ilie, cel care cu numai un an înainte fusese criticat de șefi și aspru muștruluit de primul secretar Dobrovici. Cu siguranță înțelesese că trebuie să își revizuiasă comportamentul pentru a corespunde exigențelor muncii de securitate și disciplinei de partid.

            Drept exemple negative au fost dați securiștii Ariton Ionel și Niță Ionel care lipseau în mod nejustificat de la serviciu fiind, de altfel, și sancționați pe linie de comandă cu „mustrare severă la adunarea ofițerilor”[26].

            Un număr de 5 angajați fuseseră primiți în cursul anului ca membri de partid: Tomescu Petru, Sidoruc Ion, Mănăstireanu Iulian, Zamfir Costică și Androne Tudorița[27].

            Se mai consemna faptul că toți cursanții manifestaseră interes față de învățământul politic unde studiaseră istoria patriei și partidului. De asemenea, la învățământul profesional, rezultalele au fost apreciate ca fiind bune și foarte bune: 10 ofițeri, în urma examenului de specialitate promovat, fuseseră atestați ca organe de cercetare penală, 2 absolviseră liceul și 8 facultatea.

            Totodată era lăudată activitatea dusă de propagandiștii grupelor de învățământ de partid, Stănescu Anton și Cucu Ștefan și de instructorii cu pregătirea de luptă și profesională, Gheorghiu Alexandru și Dima Iancu[28].

            Erau semnalate, însă, și aspecte negative: „se cer învoiri și permisii cu o mică justificare de motive, se mai întârzie sau se lipsește de la program nemotivat, se mai pierde timp cu discuții care nu au nimic în comun cu activitatea noastră profesională[29]”.

            În toamna anului 1969 (12 octombrie) se înființase și cea de-a treia Organizație de Bază a P.C.R. din Securitatea Vrancea. Toate trei au ținut adunările generale în luna octombrie 1970.

            Prima care a organizat ședința adunării generale a fost Organizația de Bază nr. 2 la 8 octombrie 1970. A fost analizată situația învățământului profesional pe grupe de specialitate. Se menționa că la Grupa G toți salariații obținuseră rezultate bune, activitatea acestora fiind impulsionată de secretarul locțiitor. Se arăta că nu fuseseră cazuri de pierdere sau proastă gestionare a documentelor secrete încredințate de partid și guvern. Rezultate bune se înregistraseră și în activitatea Grupelor T.A. și Financiară[30].

            Erau lăudați pentru contribuția adusă la întărirea disciplinei militare și executarea cu destoinicie a ordinelor primite de la șefi mai mulți securiști: Ispas Nicolae, Hristache Alecu, Alexandru Ion, Mihai Ion, Decu Costică, Tatomirescu Leonida, Simion Dinu, Gheorghe Mihai, Guiu Năstase, Rădulescu Paulina, Chiriac Asanache și Sideriuc Ioan.

            Se înregistraseră însă și destule exemple negative. Este cazul tov. Ciocârlan Ilie care în seara zilei de 25 ianuarie 1970 trebuia să intre în post la orele 19,30 dar era în stare de ebrietate. La rândul lor, securiștii Gheba Ion și Mustață Romeo luaseră fără aprobare camionul unității deplasându-se într-o comună unde au consumat băuturi alcoolice după care s-au înapoiat la sediul Securității Vrancea cu mașina remorcată. De altfel Mustață Romeo era un „recidivist” pe linie de indisciplină, antrenându-se cu mai mulți tovarăși la consumul de băuturi alcoolice: Pustianu Andrei, Gheba Ion, Mehedinți Dumitru, Alexandru Ion. Mai mult, ultimul, Alexandru Ion își uitase în locul unde chefuise atât pistolul din dotare cât și actele mașinii care au fost aduse ulterior de către un organ de miliție. Drept exemplu negativ era dat și Hîrlea Aurel care comenta ordinele primite de la șefi, uneori nu le executa sau le executa cu întârziere[31]. Împotriva celor vinovați se luaseră măsuri, Gheba Ion și Mustață Romeo fiind sancționați cu „mustrare” pe linie de partid iar Ciocârlan Ilie a fost pus în discuția Consiliului de Onoare al subofițerilor din cadrul Securității Vrancea[32].

            Ca membri în B.O.B. nr. 2 au fost aleși prin vot Macovei Gheorghe-secretar, Simion Dinu și Gheorghe Mihai[33].

            În darea de seamă a adunării Organizației de Bază nr. 1 din 12 octombrie 1970 au primit aprecieri un număr considerabil de subordonați: Băiculescu Dumitru, Păncescu Carol, Mocanu Ștefan, Apostol Dumitru, Mihai Costică, Lungu Alexandru, Cazacu Nicolae, Ariton Ionel, Dumitru Ioan, Hiroti Maria, Vasilescu Dumitru, Dima Iancu, Păturescu Dorin, Chițoiu Ilinca, Lupu Grigore, Gheorghiu Ilie, Dugheană Constantin, Teacă Nicolae, Atanasiu Vasile. În afară de cei cu funcții de execuție, au fost lăudați și șefii de compartimente Vîlcu Nicolae, Iaru Costică, Stănescu Anton, Cucu Ștefan, Nicolae Ion, Ionescu Constantin, Dumitru Ioan precum și membrii întregului colectiv de conducere al Inspectoratului de Securitate Vrancea. Un număr de 116 angajați primiseră diverse recompense: 22 decorați cu ordine și medalii ale R.S.R., o persoană premiată cu obiecte, 78 recompensați cu sume de bani, 5 promovați în funcții la salarizare și 9 citați prin ordin de zi al șefului unității și un angajat înaintat în grad în mod excepțional[34].

            Unii securiști au fost totuși consemnați cu abateri de la disciplina militară și de partid: Niță Ionel, Atanasiu Vasile, Cutinică Mărgărit, Teacă Nicolae, Căldare Alexandru și alții. Au fost sancționați pentru abateri 5 tovarăși: Atanasiu Vasile și Niță Ionel-ambii cu „vot de blam”, Căldare Alexandru Mustrare, Cutinică Mărgărit, Nicolae Ion-toți cu „mustrare”[35].

            Erau semnalate și cazuri de subordonați care nu respectau gradele și funcțiile superioare, încălcând principiile regulamentelor militare: Dachi Emilian, Tîlvăr Petre, Ionescu Constantin, Hirote Maria și alții[36].

            În cursul anului 1970, în Organizația de Bază P.C.R. nr. 1 fuseseră primiți noi membri: Mănpstireanu Iulian, Zamfir Costică, Hirote Maria, Androne Tudorița, Șchiopu Eugenia, Ință Mihai. Cât privește organizația U.T.C. condusă de secretarul Căldare Alexandru, acolo se înregistraseră „unele acte de indisciplină, unele aspecte de bârfă” din partea unor U.T.C.-iști precum Cernica Elena, Atanasiu Candachia, Cîrlan Dumitru. Criticat era și tânărul U.T.C.-ist Popa Mihai, proaspăt absolvent al Școlii de ofițeri de Securitate care  nu se străduia să aplice în practică cunoștințele acumulate și dădea dovadă de pasivitate și lipsă de interes în rezolvarea sarcinilor profesionale[37].

            B.O.B. nr. 1 a repartizat un număr de ofițeri pentru a răspune de compartimentele de muncă: Vîlcu Nicolae-răspundea de Serviciul I, Dugheană Constantin de Secția a VIII-a, Rumega Mărioara de munca de propagandă și de Biroul IX, Apostol Dumitru de Secția a III-a și de Organizația U.T.C., iar Ene Aurel de Biroul XII, evidență, secretariat, învățământ și coordonarea întregii activități[38].

            Tot în darea de seamă se mai menționa și faptul că un număr de 24 de ofițeri fuseseră atestați ca organe de cercetare penală[39].

            Componența B.O.B. nr. 1 la 14 octombrie 1970 era următoarea: Ene Aurel-secretar, Vîlcu Nicolae, Cucu Ștefan, Apostu Dumitru și Rumega Mărioara-membri[40].

            Proaspăt înființata Organizație de Bază nr. 3 a Securității Vrancea și-a convocat adunarea generală în ședință la 27 octombrie 1970. Tovarășii prezenți au remarcat buna conduită și contribuția adusă la îndeplinirea sarcinilor profesionale de către securiștii: Duca Tudor, Ciorișteanu Ion și Cimbru Stoica[41]. Totuși au fost semnalate și aspecte negative „pe linia învățământului de stat”: Cosma Vasile abandonase școala de cultură generală în mod nejustificat iar Ciorișteanu Ion nu studiase temeinic pentru susținerea examenelor la facultate astfel încât rămăsese cu două restanțe în anul IV. De altfel Cosma Vasile avusese și unele probleme comportamentale care duseseră la deconspirarea sa față de unele organe de miliție în condițiile în care condusese o motocicletă sub influența băuturilor alcoolice și provocase un scandal public[42].

            În B.O.B. nr. 3 fuseseră aleși Anastasiu George-secretar și Duca Teodor-membru[43].

            În darea de seamă prezentată la adunarea generală a Organizației nr. 2 a Securității din decembrie 1971 s-a analizat activitatea Organizației U.T.C.. Se arăta că fusese primit în partid tânărul Sârbu Alexandru, „devotat partidului și patriei noastre și cu perspective în munca de securitate”. În schimb U.T.C.-iștii Berechet Gheorghe și Prodan Viorel au ratat intrarea în P.C.R. din cauza aportului scăzut adus în munca profesională și abateri disciplinare. Acte de indisciplină comisese și U.T.C.-istul Cârlan Dumitru. Secretarul Organizației U.T.C., Zamfir Costică era considerat a fi responsabil deoarece tolerase astfel de situații[44].

            Un rol important îl jucau securiștii însărcinați cu munca de propagandă. La propunerea B.O.B. nr. 2 Securitate fuseseră confirmați ca propagandiști de către Comitetul Municipal P.C.R. Focșani și responsabili cu învîțământul de partid: Cucu Ștefan, Dumitru Ioan, Stănescu Anton, Rumega Mărioara și Dachi Emilian[45].

            În activitatea profesională se remarcaseră tovarășii: Teacă Nicolae, Dima Iancu, Năsăudean Alexandru, Băiculescu Dumitru, Cucu Ștefan, Nicolae Ioan, Angheloiu Nicolae, Mănăstireanu Iulian, Mihai Costică și Ință Mihai. Pe de altă parte, unii angajați manifestaseră superficialitate pe linia pregătirii profesionale și pe linia aplicării în practică a pregătirii profesionale: Brânză Gheorghe, Dragu Vasile, Răduc Costică, Brîndușoiu Ion, Ionescu Constantin, Tîlvăr Petre, Niță Ionel și Obadă Vasile[46].

            Tot în decembrie 1971 a avut loc și întrunirea membrilor din adunarea generală a Organizației Securitate nr. 1 la care a fost prezentată și o dare de seamă despre activitatea membrilor. Ședința a fost deschisă de secretarul organizației, Ene Aurel în prezența invitaților: prim secretarul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. Simion Dobrovici și prim secretarul Comitetului Municipal Focșani al P.C.R. Moldovan Zenovie[47].

            Odată cu reorganizarea Inspectoratului Județean de Securitate Vrancea în Inspectoratul Județean Vrancea al M.A.I.  a avut loc la 6 iunie 1972 și ședința Organizației P.C.R. la care au participat 163 de membri din totalul de 172. Scopul principal al întrunirii a fost acela „de a alege un comitet de partid care să coordoneze și să conducă activitatea B.O.B. de la nivelul Inspectoratului. Ședința a fost deschisă de secretarul Comitetului Municipal Focșani al P.C.R. Mihai Gheorghe fiind ales, cu unanimitate de voturi, și un prezidiu format din 7 persoane: Mihai Gheorghe, Stoica Petrică, Ghiviriga Vasile, Ranete Ștefan, Cîlț Ion, Ene Aurel și Rumega Mărioara[48].

            În urma alegerilor desfășurate, la nivelul Organizației P.C.R. a Inspectoratului Județean Vrancea al M.A.I. a fost ales un comitet de partid compus din 9 membri: șeful Serviciului personal-învățământ, locotenent-colonelul Cucu Ștefan-secretar, șeful Brigăzii Economice, maiorul Cîlț Ioan-secretar locțiitor (aceasta era și secretarul Organizației P.C.R. a Miliției), maiorul Ene Aurel (însărcinat cu munca de propagandă), adjunctul șefului Miliției, locotenent-colonelul Dibuș Nicolae (responsabil pe probleme profesionale), căpitanul Gheorghiță Toader (responsabil cu munca culturală și activitatea sportivă), maiorul Maxim Vasile, secretara-dactilografă Chițoiu Ilinca, adjunctul șefului Securității, maiorul Vîlcu Nicolae, șeful Postului de Miliție T.F. Focșani, plutonier adjutant Samson Costache[49].

            Comitetul P.C.R. de la nivelul Inspectoratului Județean Vrancea al M.A.I. se subordona Sectorului pentru Probleme Speciale (Armată, M.A.I. și Justiție) din cadrul Secției Organizatorice a Comitetului Județean Vrancea al P.C.R.

            La 20 iunie 1972 a fost numit și colectivul de conducere al Inspectoratului Județean Vrancea al M.A.I. prin ordinul ministrului Ion Stănescu nr. 02176, având următoarea componență: lt.-col. Stoica I. Petrică-șef al inspectoratului județean, lt.-col. Savin S. Dănilă-adjunct al șefului inspectoratului și șef al Securității județului, colonel Ghiviriga C. Vasile-adjunct al șefului inspectoratului și șef al Miliției județului, maior Ivan T. Gheorghe-adjunct al șefului Securității județului și șef al Serviciului informații interne, maior Vîlcu M. Neculai-adjunct al șefului Securității județului și șef al Serviciului contrainformații economice, lt.-col. Dibuș I. Nicolae-adjunct al șefului Miliției județului, lt.-col. Moroșanu I. Ioan-adjunct al șefului Miliției județului, lt.-col. Cucu D. Ștefan-secretar al comitetului de Partid și șef al Serviciului învățământ, personal și mobilizare, căpitan Spînu F. Victor-șef al Serviciului de Miliție al Municipiului Focșani[50].

            Plasarea sub aceeași comandă instituțională (inspectoratele județene ale M.A.I.) și sub controlul unor singure organizații comune de partid (organizațiile județene ale P.C.R. de la nivelul inspectoratelor județene ale M.A.I.)  a celor două structuri represive, Securitatea și Miliția, marca o nouă etapă în instaurarea dictaturii personale a lui Nicolae Ceaușescu în cadrul aparatului de Partid și de Stat. Totodată se marca o nouă etapă în evoluția raporturilor dintre P.C.R. și organele represive, dorindu-se întărirea controlului partidului asupra activității acestora.

 

 

                       

 

---

[1] Oana Ionel, Sărbătorirea a 20 de ani de la înființarea Securității în „Caietele C.N.S.A.S.” nr. 2/2008, Ed. C.N.S.A.S., București, 2008, p. 49-50 și 53.

[2] Consiliul Național pentru Studierea arhivelor Securității (în continuare se va cita C.N.S.A.S.), fond Documentar, ds. D 7929, vol. 1, f. 5.

[3] Ibidem, f. 6.

[4] Ibidem, f. 11.

[5] Bogdan Constantin Dogaru, Contribuții la organizarea administrativă a județului Putna. Sfaturile Populare Raionale în „Archiva Moldaviae” nr. I/2009, p. 133 și 141.

[6] Ibidem, p. 133.

[7] C.N.S.A.S., fond Documentar, ds. D 86, vol. 3, f. 12.

[8] Idem, fond M.I.-D.M.R.U., ds. 7388, vol. 3, f. 216.

[9] Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Municipal Focșani al P.C.R., ds. 36/1968, f. 59-60.

[10] Ibidem, f. 65.

[11] Ibidem, f. 72-73.

[12] Ibidem, f. 80.

[13] Ibidem, f. 66-67.

[14] Ibidem, f. 68.

[15] Ibidem, f. 67.

[16] Ibidem, f. 69-70

[17] Ibidem, f. 71.

[18] Ibidem, f. 73.

[19] Ibidem, f. 74-75.

[20] Ibidem, f. 83-84.

[21] Ibidem, f. 85.

[22] Ibidem, f. 93.

[23] Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Municipal Focșani al P.C.R., ds. 42/1969, f. 103.

[24] Ibidem, f. 106.

[25] Ibidem, f. 110-111.

[26] Ibidem, f. 94.

[27] Ibidem, f. 95.

[28] Ibidem, f. 97.

[29] Ibidem, f. 98.

[30] Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Municipal Focșani al P.C.R., ds. 38/1970, f. 69 și 72.

[31] Ibidem, f. 74-75.

[32] Ibidem, f. 76.

[33] Ibidem, f. 91.

[34] Ibidem, f. 92 și 94.

[35] Ibidem, f. 96-97.

[36] Ibidem, f. 97.

[37] Ibidem, f. 98.

[38] Ibidem, f. 99.

[39] Ibidem, f. 100.

[40] Ibidem, f. 118.

[41] Ibidem, f. 148.

[42] Ibidem, f. 150-151.

[43] Ibidem, f. 160.

[44] Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Municipal Focșani al P.C.R., ds. 27/1971, f. 74-75.

[45] Ibidem, f. 78.

[46] Ibidem, f. 81-82.

[47] Ibidem, f. 93.

[48] Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, fond Comitetul Municipal Focșani al P.C.R., ds. 27/1972, f. 12.

[49] Ibidem, f. 16 și 22.

[50] C.N.S.A.S., fond M.I.-D.M.R.U., ds. 7397, vol. 17, f. 130.