Miliția
Județului Vrancea ca poliție politică
în
ultimul deceniu al regimului comunist
arhivist Bogdan Constantin Dogaru
Alături de Securitate, Miliția Județului
Vrancea s-a implicat în mod activ în acțiunile represive ale regimului comunist
din România. Ultimul deceniu al regimului comunist este cel mai interesant de
studiat din perspectiva cadrelor care au lucrat în Miliția din Vrancea și au
fost implicate în activități de poliție politică deoarece acele persoane au ocupat
ulterior funcții extrem de importante în Inspectoratul de Poliție al Județului
Vrancea dar și în cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă Vrancea
(celebrul serviciu secret al M.A.I. „Doi Ș`un Sfert”).
Latura penală represivă a
Miliției a constat în întocmirea unor dosare penale pentru: avort și
complicitate la avort (femei, moașe, asistente medicale, medici); sacrificarea
ilegală a animalelor, speculă, deținere ilegală de valută, aur și pietre
prețioase.
Avortul era
considerat infracțiune fiind incriminat de art. 185-188 din Codul Penal al
R.S.R. (republicat în Buletinul Oficial al R.S.R., partea I, nr. 55-56 din 23
aprilie 1973).
Sugestivă este informarea din 1
iulie 1983 trimisă de comandantul Miliției Județului Vrancea, colonelul
Gheorghiță Teodor către Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. Documentul începe
cu prezentarea pe scurt a acțiunilor de propagandă ale organelor de miliție pe
linia combaterii avorturilor care erau considerate ilegale de către legislația
comunistă:
„Pentru aplicarea hotărârii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din
aprilie 1983, cu privire la evoluția populației și a principalelor fenomene
demografice, conform planului de măsuri aprobat de dumneavoastră împreună cu
Direcția Sanitară Vrancea, am executat acțiuni de popularizare și pregătire
antiinfracțională a populației pe linia prevenirii și combaterii avorturilor
ilegale în următoarele unități: Întreprinderea de Confecții, F.L.P. Focșani,
Fabrica de Tricotaje, Fabrica de bumbac cardat, Cooperativa Prestarea,
Fabrica de Tricotaje Panciu, C.P.L. Focșani, I.S.H. Focșani, I.C.S.M.A.-A.P.
Focșani”.
Șeful Miliției Vrancea a continuat apoi cu expunerea măsurilor concrete
luate împotriva personelor implicate în săvârșirea avorturilor:
„De asemeni, pe timp de noapte și de zi, după terminarea programului, am
efectuat controale la spitalele orășenești și din municipiu pe linia modului de
păstrare a instrumentelor folosite la efectuarea chiuretajului uterin, luând măsuri
ca acestea să fie folosite numai în cazurile prevăzute de lege.
Au fost instruite toate sursele de informare pentru a sesiza aspecte de
întreruperi ilegale de sarcină.
Au fost depistate ca autoare ale întreruperilor ilegale de sarcină, în
scopul obținerii de foloase materiale, următoarele femei:
1) M. D. din Focșani, fostă dactilografă la Judecătoria Focșani,
a provocat ilegal avort la un număr de 4 femei, în schimbul unor sume de bani,
cuprinse între 1.000 – 1.500 lei.
2) C. I. din Focșani, soția unui ofițer de aviație, fără
ocupație, a provocat avort prin sondaj uterin numitei G. M., în schimbul sumei
de 500 lei.
3) B. M. din Focșani, muncitoare la F.L.P. a provocat avort la
un număr de 6 femei, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 200 – 500 de
lei.
4) A. M., muncitoare la Fabrica de tricotaje, a provocat avort
la un număr de 9 femei, majoritatea colege de serviciu.
5) T. I., soră medicală la Spitalul Județean Vrancea –
maternitate – a provocat surorii sale B. E.
6) M. V., membră CAP în comuna Milcovul, a provocat avort la un
număr de 5 femei în schimbul unor sume de bani
cuprinse între
200 – 500 de lei.
7) I. T., muncitoare la I.C. Focșani a întrerupt ilegal sarcina numitei
O. V. pentru suma de 1.000 lei.
8) C. M. din Focșani, fără ocupație, elevă (în) clasa a XII-a la
Liceul Economic – seral – a întrerupt ilegal sarcina la un număr de 3 femei,
din care la una în vârstă de 16 ani.
9) G. L. din Focșani, fără ocupație, fostă asistentă medicală, a
întrerupt ilegal sarcina la un număr de 5 femei, în schimbul unor sume de bani.
10) I. E. din Focșani, pensionară, fostă soră medicală, a
întrerupt ilegal sarcina la un număr de 5 femei.
11) R. E. din Focșani, om al muncii la Întreprinderea de vase
emailate Focșani, i-a provocat avort numitei C. C., colegă de serviciu.
12) G. T. din Focșani, casnică, a provocat avort la un număr de
11 femei, în schimbul unor sume de bani, între 500 – 1.000 lei.
Ca urmare a acestor măsuri, natalitatea pe trimestrul II/1983, a crescut
de la 12,7% în trimestrul I/1983, la 16%.
De asemeni, au fost depistate un număr de 25 femei gravide care au fost
înregistrate la circumscripțiile medicale și sunt urmărite până la naștere.
Acționăm în continuare împreună cu medicii ginecologi, pentru a efectua în
unitățile economice pregătirea anti-infracțională și sanitară a populației[1]”.
Avorturile erau interzise cu desăvârșire chiar și în cazul minorelor fapt
ce provoca traume fizice și psihice inclusiv elevelor însărcinate. Același
comandant al Miliției Județului Vrancea trimitea la 22 octombrie 1987 forului
conducător al P.C.R. Vrancea informarea cu nr. 571 în care se consemnau
următoarele:
„În ziua de 21 octombrie 1987 am fost sesizați despre faptul că eleva G.
O. din clasa a X-a la Școala Generală Jariștea nu mai merge la școală de circa
5 zile, deoarece i s-a provocat un avort. Trecând la verificare am constatat că
G. O. se află la domiciliu cu starea sănătății alterată. Fiind internată în
Spitalul Județean Vrancea, secția ginecologie, s-a constatat că prezintă urme
ale unei sarcini oprită din evoluție recent.
Cercetările efectuate au stabilit că eleva G. O. a întreținut relații
sexuale cu un tânăr din comuna Jariștea, care-i este și rudă apropiată,
rămânând însărcinată. Aflând despre aceasta, mama sa a dus-o în Focșani la o
soră a sa pe nume L. A., rugând-o să rezolve problema. L. A. a discutat
situația în care se află nepoata sa cu C. T. din Focșani, muncitoare la Școala
(de) surdo-muți care i-a spus că îl cunoaște pe numitul Baniță Costică din
comuna Țifești, fost cadru medical, actualmente pensionar care provoacă
avorturi. După o zi i-a comunicat că a luat legătura cu acesta și a fost de
acord, pretinzând suma de 4.500 lei.
Cu ocazia percheziției care s-a făcut la B. C. s-au găsit mai multe pense
de col și pense hemostatice pe care le folosea la provocarea de avorturi fără
să mai lase urme.
Avortul s-a comis în noaptea de 16/17 octombrie 1987, orele 3,00 la
locuința lui Baniță Costică care a primit suma de 3.000 lei, iar diferența de
1.500 lei și-a oprit-o C. T. ca intermediară.
Autorul Baniță Costică a lucrat ca oficiant sanitar în comuna Țifești, iar
din anul 1984 este pensionat pe caz de boală. Autorul și complicele sale au
fost reținuți pentru definitivarea cercetărilor[2]”.
Implementarea legislației represive comuniste a determinat ca avorturile
să aibă loc în secret, în condiții improprii, deseori în lipsa personalului și instrumentarului
medical adecvat sau cu instrumentar care nu era sterilizat corespunzător având
uneori ca rezultat decesul femeilor sau răspândirea unor boli grave.
Articolele 185-188 din Codul Penal comunist privind întreruperile ilegale
de sarcină au fost abrogate prin Decretul-Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989
(publicat în Monitorul Oficial al României nr. 4/27 decembrie 1989) după ce
timp de mai bine de mai bine de două decenii provocaseră drame imense, atât
fizice cât și psihice, în special femeilor.
Intens supravegheați și controlați de organele de miliție erau și cei care
dețineau, chipurile ilegal, diverse sume în valută și diverse cantități de
metale prețioase, în special aur. La 25 iulie 1983 conducerea Miliției
Județului Vrancea raporta Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. că în urma
datelor „primite de la rețeaua informativă” rezulta faptul că numitul Bornaz
Nicolae din Focșani, meseriaș particular autorizat să confecționeze și să vândă
articole de artizanat pentru litoral, intra deseori în relații cu turiștii
străini și vindea acestora diverse articole pe valută. În urma exploatării
informațiilor primite de la rețeaua informativă a Miliției Economice s-a
stabilit că Bornaz Nicolae convenise cu turiștii străini să depună sume în
valută în contul său personal deschis la Banca Română de Comerț Exterior în
schimbul unor bunuri și servicii prestate, acesta reușind să acumuleze pe
această cale suma de 1.000 de mărci vest-germane. De asemenea, Bornaz Nicolae
investise sume importante de bani atât prin cumpărarea de bijuterii din aur cât
și prin procurarea de obiecte de proveniență străină, respeciv 6
minicalculatoare, ceasuri electronice, o combină muzicală J.C.V., 100 de
perechi de ciorapi de damă, 4 kg de cafea boabe precum și alte bunuri a căror
valoare totală depășea suma de 100.000 de lei. La perchezițiile efectuate au
fost găsite și 5 haine de damă confecționate din nutrii valorând peste 80.000
de lei. Multe din aceste bunuri (în valoare de peste 50.000 de lei) fuseseră
achiziționate chiar în vara anului 1983 fiind găsite într-un imobil din
Municipiul Constanța unde soții Bornaz locuiau temporar. De asemenea, a fost
ridicată o cantitate de 0,700 kg de bijuterii din aur.
Cercetările efectuate de milițieni au fost extinse și asupra fratelui său,
Bornaz Ionel din comuna Urechești, județul Vrancea la care s-au găsit 1.400 de
mărci vest-germane care aparțineau lui Bornaz Nicolae și proveneau din
operațiuni interzise cu mijloace de plată străine.
Împotriva lui Bornaz Nicolae s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
săvârșirea infracțiunilor de efectuare de operațiuni interzise cu mijloace de
plată străine și deținere ilegală de aur, acuzatul fiind cercetat în stare de
arest. Totodată șefii milițienilor au dispus continuarea cercetărilor deoarece
existau informații că acesta ar mai dispune de însemnate cantități de aur și
valută pe care le-ar fi ascuns[3].
Planșele fotografice cu obiectele din aur și alte bunuri confiscate de la
inculpat au fost realizate de maiorul Boțoc Adrian de la Biroul Criminalistic
din cadrul Inspectoratului Județean Vrancea al Ministerului de Interne[4].
Astfel, la 3 decembrie 1983, conducerea Miliției Județului Vrancea raporta
forului diriguitor județean al P.C.R. că în urma cercetărilor întreprinse
asupra unui „grup de infractori” care activa pe linia traficului și deținerii
ilegale de aur și valută fusese prinsă numita Hamcho Nadia, fostă Stanciu,
căsătorită cu cetățeanul sirian Hamcho Imad care cumpărase de la un cetățean
străin suma de 275 dolari pentru psihologul Goglează Iordache. Sus-numita a
fost reținută iar Procuratura Locală Focșani a dispus arestarea preventivă. Tot
în această cauză a fost depistată și Istan Milica în vârstă de 52 ani,
pensionată pe caz de boală, domiciliată în Focșani pe strada Constructorului
care primise de la un cetățean străin circa 150 gr bijuterii din aur pe care
le-a revândut unor oameni ai muncii din cadrul mai multor unități socialiste,
I.F.L.P. Focșani, Întreprinderea de Tricotaje Focșani și Complexul Comercial
BIG. La Întreprinderea de Tricoteje le revânduse prin intermediul muncitoarelor
Bogdan Maria și Răduță Catrina. Împotriva celor 3 traficante organele de
miliție au dispus „începerea urmăririi penale și cercetarea în stare de arest”.
În cadrul aceleiași acțiuni a Miliției Vrancea mai fusese depistat și un
electromecanic de la Direcția Județeană de Poștă și Telecomunicații Vrancea,
Vlad Constantin, membru PCR domiciliat în Focșani pe strada Lupeni care
cumpărase circa 100 gr bijuterii din aur de la un cetățean costarican, student
la Institutul Mecanic Naval din Galați. Respectivele bijuterii au fost
revândute ulterior unor persoane care lucrau în cadrul I.F.P.L. Focșani.
Împotriva lui Vlad Constantin milițienii au dispus reținerea, începerea
urmăririi penale și au propus arestarea preventivă, măsură încuviințată de
Procuratura Locală Focșani.
O mare cantitate de bijuterii, provenite de la „traficanții” menționați
mai sus fusese cumpărată de către directorul Spitalului Orășenesc Panciu,
Băleanu Eugen și de soția acestuia Băleanu Angela, medic ginecolog la același
spital. Drept urmare, la data de 28 noiembrie 1983 milițienii au efectuat o
percheziție domiciliară la locuința celor doi doctori fiind depistată o
cantitate de 120 gr de bijuterii: o brățară, verighete, inele, cruciulițe,
lănțișoare cu medalioane. Totodată în locuința cadrelor medicale fusese găsită
și suma de 43.000 de lei în bancnote de 100 de lei. Aurul descoperit în urma percheziției
nu era însă cel cumpărat de la grupul de „traficanți” menționat anterior. Cei
doi medici au declarat în primă fază ca mai au o cantitate de bijuterii dată
spre păstrare unei rude din București dar ulterior, fiind conduși la sediul
Miliției pentru investigații amănunțite, au recunoscut că în toamna anului 1982
cumpăraseră de la un asistent medical de la Secția de Reumatologie a Spitalului
Județean Focșani, Popescu Nicolae, două brățări și un lănțișor de aur pentru
care plătiseră suma de 110.000 lei iar aceste bijuterii le-au dat spre păstrare
profesoarei Gheorghiu Antigona de la Liceul Panciu. În urma percheziției
efectuate la domiciliul cadrului didactic din Panciu s-au găsit cele două
brățări de aur care cântăreau 78,5 gr și un lănțișor de aur de 45 gr, în total
123,5 gr aur.
Popescu Nicolae a declarat în timpul cercetărilor că lănțișorul îl
procurase de la Lepădatu George, lucrător la IPRALCOOP Focșani care la rândul
său îl achiziționase de la Blaga Nicolae (aflat deja în stare de arest pentru
trafic de metale prețioase) iar cele două brățări le cumpărase de la Peltichi
Cornel, șef de depozit la ICSMA-AP Focșani. Bijuteriile, care fusesese
cumpărate cu un preț de 800 de lei pe gram și apoi revândute cu 900 de lei,
respectiv 1.000 de lei pe gram, au fost ridicate în vederea confiscării iar
împotriva „traficanților” s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
comiterea infracțiunii de operațiuni interzise cu metale prețioase prevăzută de
Decretul 244/1978 și art. 37 din Decretul 210/1960.
Deoarece din declarațiile soților Băleanu și din probele administrate
rezulta că numai pentru o parte din bijuteriile depistate și confiscate aceștia
puteau fi considerați cumpărători de bună credință, Miliția a decis să
aprofundeze cercetările urmând a da „soluția legală împreună cu organul de
procuratură”. Totodată conducerea Miliției Vrancea solicita Comitetului
Județean Vrancea al P.C.R. să ia măsuri statutare împotriva celor doi medici
din Panciu care erau membri P.C.R. deoarece activitatea lor de cumpărare și
depozitare de bijuterii „depășea cu mult normele de comportare în societate[5]”.
De regulă de problema posesorilor și „traficanților” de valută, metale și
pietre prețioase se ocupa Serviciul Miliției Economice din cadrul Miliției
Județului Vrancea. Uneori însă aceste activități considerate „infracțiuni” de
legislația penală comunistă erau depistate și de alte structuri represive ale
Miliției, inclusiv de cele care supravegheau transportul C.F.R. De exemplu, la 29 octombrie 1983, șeful
Miliției Vrancea, colonelul Gheorghiță Teodor informa conducerea județeană de
Partid că timp de 4 zile milițienii, împreună cu organele de control din
Regionala C.F.R. Galați făcuseră verificări ale pasagerilor de pe trenurile de
călători și în stațiile C.F.R. de pe raza județelor Vrancea și Bacău. Între
persoanele depistate care comiseseră „diferite fapte infracționale” se număra
și Pândar Vasile, subinginer la Secția Drumuri și Poduri din Moinești,
domiciliat în Focșani, județul Vrancea asupra căruia s-au găsit 30 lănțișoare
din aur iar cu ocazia verificărilor ulterioare s-au mai ridicat de la acesta,
în vederea confiscării, alte 14 lănțișoare, 3 verighete, 2 brățări și o pereche
de cercei din aur „făcându-se vinovat de deținere ilegală, nedeclarare și
efectuare de operații interzise cu metale prețioase conform prevederilor
Decretului nr. 244/1978[6]”.
Nu doar cetățenii români, care se ocupau cu comercializarea sau
achiziționarea de valută și metale prețioase sau alte bunuri care erau la mare
căutare în țară, erau ținuți sub observație de către milițieni ci și cetățenii
străini care se aflau temporar pe raza județului Vrancea, și în special
polonezii. La 30 septembrie 1988, comandantul Miliției Vrancea,
locotenent-colonelul Nicolae Ciupercă raporta conducerii județene a P.C.R. că
în ziua de 29 septembrie 1988 desfășurase o acțiune pe Drumul Național E 85
„pentru prevenirea și combaterea actelor de speculă cu bunuri de proveniență
străină, a traficului de metale prețioase și valută de către cetățenii polonezi
aflați în diferite locuri de parcare pe teritoriul județului nostru cât și a
cetățenilor români cunoscuți ca speculanți și bijnițari”. În urma raziei au
fost depistați 16 cetățeni polonezi care oferiseră spre vânzare unui număr de
25 de cetățeni români bunuri de proveniență străină: țigări, cafea, produse
cosmetice, băuturi alcoolice (whisky), blugi, valută. De la cei 16 cetățeni
polonezi organele de miliție au ridicat în vederea confiscării: 483 de dolari
americani, 793 ruble, 600 forinți, suma de 17.460 de lei și diverse produse în
valoare de peste 45.000 de lei. Cetățenii români au fost la rândul lor
sancționați contravențional conform Legii 3/1972 și avertizați,
confiscându-li-se totodată bunuri în valoare de peste 12.000 de lei[7].
Miliția Județului Vrancea a desfășurat și o importantă activitate
informativ-operativă de supraveghere a societății care implica acțiuni vădite
de poliție politică. Un prim aspect care ne reține atenția este implicarea
în activitatea de eliberare a pașapoartelor pentru cei care doreau să
călătorească în străinătate. Serviciul de Pașapoarte al Județului Vrancea
era o structură independentă care nu era subordonată conducerii Securității sau
Miliției Vrancea ci direct șefului Inspectoratului Județean Vrancea al
Ministerului de Interne (o unitate mamut care îngloba sub comandă unică
instituțiile represive). Colaborarea dintre Miliție și Serviciul de Pașapoarte
avea la baza o serie de reguli stabilite prin Instrucțiunile Ministerului de
Interne nr. 001250 din 20.12.1977 pentru aplicarea prevederilor actelor
normative care reglementează activitatea în materie de pașapoarte, vize și
cetățenie. Secțiunea a III-a a acestor Instrucțiuni (art. 15-17) se
referea la sarcinile pe care le aveau milițienii care trebuiau să efectueze o
serie de verificări la domiciliu, la cererea formațiunii de pașapoarte, asupra
persoanelor care doreau să călătorească în țările nesocialiste, în Jugoslavia
sau Cuba. Persoanele care făceau parte din nomenclatura C.C. al P.C.R., sau
îndeplineau funcții de conducere în domeniul economic, științific sau al
cercetării, cele care lucrau la invenții deosebite precum și toți cei care aveau acces la documente strict
secrete de importanță deosebită erau exceptate de la verificarea Miliției
Vrancea, investigarea situației lor căzând în sarcina exclusivă a organelor de Securitate.
Pentru toate celelalte persoane
verificările la domiciliu se făceau de către Miliție care trebuia să
stabilească: dacă solicitanții de pașapoarte și vize întrețin legături cu
cetățenii străini sau elemente suspecte care intenționau să treacă fraudulos
frontiera de stat; dacă aveau o comportare necorespunzătoare în familie și
societate; dacă duceau o viață parazitară; dacă erau despărțiți în fapt ori mai
fuseseră căsătoriți și aveau copii din alte căsătorii sau din afara căsătoriei
și erau obligați la plata pensiei de întreținere; dacă aveau preocupări de a
rămâne ilegal în străinătate; dacă aveau rude în străinătate care au refuzat să
se mai înapoieze în țară ori au plecat fraudulos din R.S. România; dacă se
preocupau cu contrabanda sau comercializau obiecte aduse din străinătate și erau
cunoscuți că efectuează operațiuni interzise cu valută, dacă au avut o
comportare necorespunzătoare cu ocazia altor deplasări în străinătate sau au
încălcat regimul vamal-valutar; dacă aveau debite față de o organizație
socialistă sau față de o persoană fizică iar prin plecarea în străinătate
încearcau să se sustragă de la plata lor; orice alte date care ar fi condus la
cunoașterea cât mai completă a persoanelor în cauză.
Ulterior, rezultatele verificărilor
erau consemnate într-un formular de la anexa nr. 3 care era restituit
formațiunii de pașapoarte de la care se primise inițial. Dacă organul de
miliție formula obiecțiuni asupra plecării în străinătate, acestea urmau a fi
motivate și semnate de șeful ierarhic[8].
Pentru plecările temporare în
interes personal în țările nesocialiste, în Jugoslavia și Cuba, formațiunile de
pașapoarte aveau obligația de a comunica în scris organelor de securitate și
miliție de la care s-au cerut verificări, aprobările date, în termen de 48 de
ore de la luarea hotărârii. Toate persoanele care primeau aprobarea de a
călători temporar în străinătate rămâneau în continuare în atenția organelor de
securitate și miliție până la plecarea din țară[9].
Verificările securiștilor și
milițienilor erau valabile timp de 6 luni, cele efectuate pentru aprobarea
deplasării într-o țară nesocialistă fiind valabile pentru oricare altă țară
nesocialistă sau socialistă iar verificarea pentru o țară socialistă era
valabilă și pentru celelalte țări socialiste, cu excepția Jugoslaviei și Cubei.
Verificările asupra persoanelor care călătoreau în străinătate de mai multe ori
în baza unei vize erau valabile pe întreaga perioadă pentru care fusese
acordată viza[10].
Activitatea de bază a Miliției ca
poliție politică era însă axată pe munca de securitate în mediul rural sub
controlul și coordonarea Securității Județului Vrancea. Documentul de bază,
clasificat strict secret, care reglementa această activitate era Ordinul
Ministrului de Interne nr. D/00140 din 1 august 1981 privind organizarea și
desfășurarea muncii informativ-operative de securitate în mediul rural. Încă
de la art. 1 se preciza că supravegherea informativă a persoanelor,
obiectivelor, locurilor și mediilor din localitățile rurale, ce prezintau
interes pentru securitatea statului, se realiza de către lucrătorii posturilor
de miliție comunale, cu excepția celor date în răspunderea nemijlocită a
organelor de securitate și avea drept scop obținerea de informații de primă
sesizare cu privire la pregătirea sau comiterea de infracțiuni, fapte ori fenomene
de natură să aducă atingere securității statului, precum și cunoașterea
temeinică și controlul permanent al situației operative de securitate.
Controlul Securității Vrancea asupra
activității posturilor de miliție din
județ era total deoarece urmărirea informativă și aplicarea măsurilor de
securitate împotriva oricăror persoane din localitățile rurale se realiza doar
de către ofițerii de securitate. Totuși, lucrătorii posturilor de miliție,
puteu fi, de la caz la caz, angrenați la obținerea și verificarea informațiilor
sau la realizarea unor măsuri întreprinse în cadrul urmăririi informative sub
îndrumarea și controlul ofițerilor de securitate care lucrau la cazurile
respective.
La art. 3 al Ordinului menționat mai
sus se specifica că în mediul rural se constituia o rețea informativă specială
în problemele de securitate, formată din informatori, colaboratori și
rezidenți. Rețeaua informativă era recrutată atât de ofițerii de securitate (în
problemele, obiectivele, locurile și mediile în care supravegherea informativă
era asigurată nemijlocit de organele de securitate) cât și de lucrătorii
posturilor de miliție comunale sub îndrumarea și controlul ofițerilor de Securitate
(pentru persoanele obiectivele și locurile a căror supraveghere informativă pe
profil de securitate cădea în răspunderea nemijlocită a organelor de miliție).
Recrutarea și activitatea cu rețeaua se realiza de către milițieni conform
normelor muncii de securitate iar dosarele informatorilor și colaboratorilor
respectivi se păstrau de către ofițerii de Securitate care care îndrumau și
sprijineau activitatea posturilor de miliție rurale.
În vederea completării și
îmbunătățirii calitative a informațiilor pe profil de securitate, lucrătorii
posturilor de miliție se puteau folosi și de sursele recrutate pentru nevoile
muncii de miliție care urmau să fie instruite special pentru acest scop.
Folosirea surselor de miliție în munca de securitate trebuia să se facă doar
după o selecție prealabilă și o pregătire adecvată care urma a se realiza cu
sprijinul ofițerilor de securitate.
Foarte interesantă era prevederea de
la art. 5 în care se sublinia că pentru asigurarea contactării cu operativitate
a rețelei informative din mediul rural aflată în legătura nemijlocită a
ofițerilor de securitate, precum și pentru transmiterea continuă a
informațiilor obținute vor fi recrutați rezidenți și căsuțe poștale din rândul
persoanelor care, prin natura preocupărilor (medici, cadre didactice,
specialiști, personal silvic și poștal, funcționari ai unor organe județene cu
activitate de teren) se deplasau frecvent în centrele de județe, respectiv în
comune. Ofițerii Serviciului I Informații Interne din cadrul Securității
Vrancea răspundeau de organizarea și desfășurarea muncii de securitate de la
posturile de miliție rurale[11].
În arhiva Securității Vrancea
predată la C.N.S.A.S. s-au păstrat destule dosare privind munca
informativ-operativă a miliției în mediul rural pe linie de securitate. Periodic
se desfășurau ședințe comune organizate de ofițerii de securitate la care
participau subofițerii de miliție din mediul rural. O astfel de ședință s-a
desfășurat la 23 februarie 1984 făcându-se un bilanț al activității desfășurată
pe linia muncii de securitate în mediul rural. La ședință au participat șeful
Securității Vrancea Savin Dănilă și ofițeri din cadrul Serviciului I Informații
Interne, Serviciului II Contrainformații în Sectoare Economice și de la Biroul
III Contraspionaj. După analizele și rapoartele ofițerilor de securitate a
venit rândul subofițerilor de miliție din comune să își prezinte fiecare
rezultatele. Plutonierul Antohi Miluță a arătat că la Postul de Miliție
Fitionești, în urma controlului primit de la reprezentanții Securității
Statului în 1983, s-a îmbunătățit calitatea și volumul informațiilor,
reușindu-se avertizarea unui element și includerea în tabelul „B” și
supravegherea informativă a mai multor persoane. Totodată a scos în evidență
faptul că au fost recrutați 5 noi informatori în obiective, locuri și medii și
că în 1984 vor fi introduse în rețea alte 5 persoane. Subofițerul s-a angajat
ca și pe viitor să militeze pentru sporirea calitativă a muncii de securitate
în comuna Fitionești.
Plutonierul major Coșereanu a
evidențiat rezultatele bune de la Postul de Miliție Vulturu dar a scos în
evidență faptul că încă se mai obțineau informații fără valoare operativă de la
surse. De asemenea a ținut să sublinieze că „ajutorul șefului de post, încadrat
direct în Miliție, nu are cunoștințele necesare muncii de securitate și din
acest motiv a avut și unele neajunsuri în muncă”.
Plutonierul Drăgan Vasile a arătat
că localul Postului de Miliție Corbița nu este corespunzător apoi a menționat
că specificul comunei este că aceasta este compusă din „sate mici și
răspândite” ceea ce impune racolarea a noi surse de informare dar aceasta nu
s-a putut realiza în anul precedent (1983) când la acel post nu fusese recrutat
niciun informator. Milițianul se
recunoștea vinovat de acea stare de lucruri și se angaja ca pe parcursul anului
1984 să recruteze 4 informatori.
La rândul său, plutonierul major
Ginghină s-a asociat părerii exprimate de plutonierul major Coșereanu că
lucrătorii de miliție nou încadrați sau proaspăt absolvenți ai școlii de
subofițeri de miliție nu aveau cunoștințele necesare muncii de securitate.
Totodată a raportat despre preocuparea de a efectua întâlniri cu rețeaua în
afara postului de miliție și că era pe cale de a obține o cameră în satul
Bătinești pe care să o utilizeze pentru activități concrete de miliție și, sub
această acoperire, să efectueze acolo întâlniri cu membrii rețelei pe linie de
securitate din localitate.
Plutonierul Crăciun Gicu, șeful
Postului de Miliție Jariștea a propus ca membrii rețelelor din legătura
posturilor comunale, cu rezultate bune, să fie remunerați din fondul CIS, cu
sprijinul și în prezența ofițerului de securitate. Mai mult, subofițerul a
apreciat că rezultatele bune obținute pe linia muncii de prevenire erau urmarea
firească a implicării directe a ofițerului în activitatea de verificare și
documentare a informațiilor și a propus ca și pe viitor ofițerul de securitate
să stea mai mult timp în comună până la epuizarea tuturor problemelor care
trebuiau rezolvate.
Tânărul locotenent de securitate
Ardeleanu Simion a criticat aspru pe lucrătorii posturilor de miliție comunale
care în loc să informeze organele de securitate despre stările de spirit
negative de pe raza localităților rurale trimiteau respectivele informări la Serviciul
de Pază și Ordine din cadrul Miliției Vrancea.
Locotenent-colonelul Ene Aurel de la
Securitatea Vrancea a atenționat pe șefii de posturi asupra faptului că toate
verificările solicitate de B.I.D. direct posturilor de miliție trebuiau
efectuate cu prioritate, formulând critici severe la adresa celor care
întârziaseră astfel de lucrări.
Locotenent-colonelul Apostol Dumitru
a arătat că activitatea posturilor de miliție s-a axat mai mult pe aspecte care
țineau de munca de securitate pe linia Serviciului I dar că milițienii s-ar fi
preocupat prea puțin de munca de securitate pe linia Biroului III
Contraspionaj. În acest sens ofițerul a subliniat necesitatea îmbunătățirii
supravegherii informative a diplomaților și străinilor care se deplasau în
comune precum și a rudelor persoanelor care în diferite împrejurări au plecat
și s-au stabilit în străinătate. De asemenea, a arătat și necesitatea obținerii
de informații despre cei care întrețineau relații cu cetățenii străini și în
special legăturile studenților străini pe profil antiterorist și de securitate
și gardă[12].
În perioada 3-9 august 1985, șeful
Serviciului I din Securitatea Vrancea, colonelul Vâlcu Nicolae, a efectuat un
control pe linia Ordinului 00140/1981 la Posturile de Miliție din comunele
Jariștea, Bolotești, Țifești, Vidra, Valea Sării și Tulnici. La Jariștea a
constatat că Postul de Miliție era încadrat cu 3 subofițeri: sergentul major
Plisc Nica, sergentul major Banu Ion și sergentul major Tîrîlă–ultimii doi
ajutori de șef de post. Rețeaua informativă pe linie de securitate era formată
din 15 informatori iar rețeaua informativă „cu posibilități” din 8 informatori.
În problema legionară erau urmărite 32 de elemente. Ca foști membri PNL erau
urmărite 14 persoane, foști membri P.N.Ț.–3 persoane, F.C.–3 precum și 3
sectanți. De asemenea erau supravegheate 16 obiective, locuri și medii.
Totodată erau supravegheate 18 elemente fără antecedente politice sau penale.
La Bolotești munca de securitate era
făcută tot de 3 milițieni: plutonierul adjunct Păduraru Gheorghe (șef de post)
și sergenții majori Răduță Viorel și Macovei Silica. Rețeaua informativă
cuprindea în total 16 informatori, 9 informatori „cu posibilități”. Erau
urmăriți un număr de 38 legionari și descendenți legionari, 17 foști membri
P.N.L., 17 foști membri P.N.Ț., 6 sectanți și 9 persoane fără antecedente politice
sau penale. Ofițerul de securitate atrăgea atenția șefului de post ca
informatorul „Adam” să fie verificat cu atenție pentru a se stabili dacă a fost
atras la secta Martorii lui Iehova.
În comuna Țifești, plutonierul major
Ginghină Gheorghe (șeful postului), plutonierul adj. Potîrniche Marin și
sergentul major Sava Traian aveau o rețea informativă compusă din 20 de
informatori, 14 „cu posibilități”. Erau luate în lucru 63 de persoane în
problema legionară, 12 foști membri și simpatizanți P.N.L. și 18 P.N.Ț. Totodată
erau 14 elemente supravegheate, consemnate în tabelul „B” și un număr de 15
obiective, locuri și medii.
La Postul de Miliție Vidra cei 3
subofițeri, plutonierul Gaman Gheorghe și sergenții majori Moise I. și Berehoi
Emil aveau o rețea alcătuită din 21 de informatori din care 12 informatori „cu
posibilități”. Ofițerul de securitate care a efectuat controlul a trasat sarcini
milițienilor ca profesoara Lăzărică Violeta, semnalată în relații cu cetățeni
străini și care, la acea dată, era plecată în județul Constanța, să fie
„identificată și semnalată”.
Doar doi milițieni se ocupau de
munca de securitate în mediul rural în comuna Valea Sării, plutonierul Badiu
Emil și sergentul major Bâra Ghe. Aceștia dezvoltaseră în localitate o rețea
informativă compusă din 8 informatori, 5 informatori „cu posibilități”. La
problema legionară erau în supraveghere 20 de persoane, la P.N.L.-16, la
P.N.Ț.-5 iar la F.C.-2. În tabelul „B” erau luate în evidență 11 elemente. În
urma verificărilor organului de securitate se constataseră unele neajunsuri.
Informatorii din legătura lucrătorilor de miliție dădeau doar câte o notă
informativă pe lună. Trebuia „să se ia măsuri ca la întâlniri sursele să
furnizeze mai multe materiale informative și, în general, să existe
continuitate în furnizarea informațiilor”. Totodată s-a dispus ca informatorii
„Crișan” și „Dobrescu” pe linie de miliție „să nu mai fie dirijați să furnizeze
informații pe linie de securitate. Lucrătorii să se rezume la acoperirea B.L.
la informatorii recrutați pe linie de securitate și la cei de la miliție cu
posibilități pe linie de securitate dar, în prealabil, aprobați de conducerea
organului de securitate”. Rețeaua informativă trebuia completată cu surse din
rândul intelectualilor care lucrau în învățământ și sănătate.
La Tulnici cei 3 milițieni, plutonierul
major Șerbănoiu Gheorghe, plutonierul adj. Geabana Gh. și sergentul major
Chirilă Ion aveau un număr de 15 elemente încadrate în rețeaua informativă din
care 9 „cu posibilități”. Erau urmărite 19 persoane în problema legionară, 3 la
P.N.L., 8 la P.N.Ț. și 7 la F.C. Alte 18 elemente erau luate în lucru și
menționate în tabelul „B”. Un număr total de 37 obiective, locuri și medii se
aflau sub atentă supraveghere[13].
Dramatic era faptul că printre
sursele de informare pe linie de securitate se numărau și mulți elevi din
mediul rural. Având în vedere că în satele și comunele județului Vrancea nu
existau licee, funcționând doar școli cu 10 clase, vâsta minorilor recrutați
era cam de 14-16 ani. De exemplu, șeful Securității Vrancea, colonelul Țambrea
Aurel, într-un proces-verbal din 20.10.1987, încheiat în urma controlului
efectuat la Postul de Miliție din comuna Nănești, consemna că șeful de post,
plutonierul major Feraru Petrică recrutase, în cursul anul 1987, 3 elevi,
„Daniel”, „Pascu” și „Fănel”, până la acea dată doar ultimul dând o notă
informativă[14].
Organizarea arhivei privind munca de
securitate era detaliată la art. 9 al Ordinului Ministrului de Interne nr.
D/00140 din 1 august 1981 privind organizarea și desfășurarea muncii
informativ-operative de securitate în mediul rural., fiecare post de
miliție comunal urmând să constituie câte un dosar special care trebuia să
cuprindă următoarele documente: un tabel cu persoanele cu antecedente politice
sau penale reacționare cuprinse în cartoteca generală de securitate care aveau
domiciliul stabil pe raza comunei respective; un tabel cu persoanele
necunoscute cu antecedente politice ori penale reacționare dar care, prin
poziție, activitate, suspiciunile ce le ridică ori legăturile ce le au, erau
pretabile la comiterea de infracțiuni ori a altor fapte împotriva securității
statului și necesitau a fi supravegheate informativ; un tabel al obiectivelor,
locurilor și mediilor unde se puteau produce fapte și fenomene de natură să
aducă atingere securității statului și care trebuiau controlate informativ
pentru cunoașterea și prevenirea oricăror acțiuni cu caracter ostil.
Informațiile obținute în procesul supravegherii informative a persoanelor,
obiectivelor și locurilor din răspunderea nemijlocită a lucrătorilor posturilor
de miliție comunale, trebuiau păstrate în original, în mape speciale pentru
fiecare persoană, obiectiv și loc.
O altă piesă arhivistică importantă
era mapa anexă a fiecărui informator și colaborator de securitate aflat în
legătura nemijlocită a lucrătorilor posturilor de miliție, cuprinzând numai
numele conspirativ și opisul informațiilor furnizate, cu mențiuni referitoare
la modul de exploatare.
Evidența cetățenilor străini care
rămâneau mai mult de 24 de ore pe raza comunelor se ținea într-un registru
special al cărui conținut era stabilit de către Direcția a III-a Contraspionaj
și Direcția pentru pașapoarte, evidența străinilor și controlul trecerii
frontierei[15].
Periodic arhiva rezultată din munca
informativ-operativă desfășurată în mediul rural era inventariată în comun de
către ofițerii de securitate și subofițerii de miliție. Astfel, la 7 mai 1985,
căpitanul de securitatea Cîndea Petrică și sergentul major Păvăloiu Tomiță de
la Postul de Miliție din comuna Mera au încheiat un proces-verbal în care au
consemnat unitățile arhivistice existente în urma inventarieii documentelor:
„INSTRUCȚIUNI:
îndrumar pe linia evidenței și controlului străinilor nr. 5839 din 1977;
instrucțiuni privind aplicarea Legii 25/1969-privind regimul cetățenilor
străini în R.S.R.–nr. 20/15.02.1971, ex. 3848; I.P.M.–155–ex. nr. 789/1981;
REGISTRE:
pentru evidența străinilor veniți temporar pe raza comunei–nr. 0283 din 1970;
registru intrare-ieșire documente secrete pe linie de securitate din 1981–F.N.;
CAIETE
PREGĂTIRE DE SECURITATE: NR. 00188/12.08.1981; 015/08.03.1983 – I.J. Vrancea,
al doilea fiind caiet de la reciclare – plt. Popa Nicolae; nr. 00217/25.05.1984
– sg. Maj. Păvăloiu Tomiță; nr. 00223/25.05.1984 – control pe linie de
securitate.
Nu s-au găsit alte documente în
arhivă[16]”.
Cei doi care au semnat procesul-verbal
de inventariere menționat mai sus aveau să ocupe, după căderea regimului
comunist din decembrie 1989, funcții importante în Serviciul Român de
Informații și Poliția Română. Căpitanul de securitate Petre Cîndea va ajunge
ofițer la Direcția a III-a Contraspionaj în București (1985 - octombrie 1987), Șef de Cabinet al
ministrului secretar de stat și șef al D.S.S., generalul Iulian Vlad, șef al
Serviciului de Contraspionaj la Securitatea Județului Neamț (ianuarie 1989 –
februarie 1990), locțiitor al Șefului Secției Județene Vrancea a S.R.I. (martie
1990 – februarie 1993), Șeful Secției Județene Vrancea a S.R.I. (februarie 1993
– mai 1999), Șef al Direcției Economice a S.R.I. (mai 1999 – 2000) și șef al
Corpului de Control al Directorului S.R.I. Radu Timofte (2001 – 2006) trecând
în rezervă cu gradul de general de brigadă. Acesta și-a publicat o carte de 120
de pagini cu memoriile sale în anul 2014[17].
Referitor la tânărul sergent major de miliție Tomiță
Păvăloiu (născut la 23 mai 1963 în comuna Vidra, Raionul Focșani) acesta urmase
cursurile școlii de subofițeri de miliție în anii 1982-1984 apoi a fost ajutor
de șef de post la Posturile de Miliție din Mera și Dumbrăveni (1984-1988), șef
de post la Postul de Miliție/Poliție Pufești (1988-1992). După căderea
regimului comunist și-a completat studiile
ajungând ofițer de poliție la Odobești (1992-1993), șef al Poliției
Orașului Odobești (1993-1997), ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție
Județean Vrancea-Cercetări Penale (1997-2009). La scut timp după ce a obținut gradul de comisar șef în 2008, anul
următor, în 2009 a fost promovat Inspector Șef Adjunct al Inspectoratului de
Poliție al Județului Vrancea, funcție pe care o va deține în perioada 2009-2016
(cu o scurtă perioadă de suspendare în 2010)[18].
Într-un județ precum Vrancea, cu
peste 60% din populație trăind în mediul rural, munca de securitate a fost
destul de amplă în sate și comune, în ultimul deceniu al regimului comunist și
va trebui analizată în detaliu de către istorici pentru a reda adevărata
dimensiune represivă a organelor de miliție.
[1] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean
Vrancea al P.C.R., ds. 9/1983, f. 7-8.
[2] Ibidem, ds. 11/1987, f. 93.
[3] Ibidem, ds. 9/1983, f. 41-42.
[4] Ibidem, p.
43-50.
[5] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R.,
ds. 19/1983, f. 258-259.
[6] Ibidem, f.
198.
[7] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R.,
ds. 116/1988, f. 283.
[8] Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
(în continuare se va cita C.N.S.A.S.), fond M.I./D.M.R.U., ds. 7929,
vol. 161, p. 9 din Instrucțiuni.
[9] Ibidem, p. 10.
[10] Ibidem, p. 11.
[12] Idem, fond Documentar, ds. D 10673, vol. 1, p.
374-377.
[13] Ibidem, ds. D 10673, vol. 2, f. 95-98.
[14] C.N.S.A.S., fond Documentar,
ds. D 10671, f. 6.
[15] Idem, fond M.I./D.M.R.U., ds. D 7929, vol.
299, f. 3-4.
[16] Idem, fond Documentar,
ds. D. 10673, vol. 2, f. 132.
[17] Petre Cîndea, Destin
în alb și negru, Ed. Semne, București, 2014.
[18] Bogdan
Constantin Dogaru, Poliția Orașului Odobești. File de istorie, Ed.
Terra, Focșani, 2014, p. 126-127.
Comentarii
Trimiteți un comentariu