Controlul P. C. R. asupra unităților Armatei din Jud. Vrancea (1980-1989)

 

Controlul P. C. R. asupra unităților Armatei

din Jud. Vrancea (1980-1989)

                                     

                                                                                    arhivist Bogdan C. Dogaru

 

          În timpul regimului de dictatură comunistă al lui Nicolae Ceaușescu controlul politic asupra aparatului represiv, format din Armată, Securitate, Miliție și Justiție, se realiza la nivel central prin Secția Militară și pentru Probleme de Justiție a Comitetului Central al P.C.R. iar la nivel județean prin intermediul Sectorului pentru Probleme Speciale căruia i se subordonau organizațiile de Partid din unitățile și subunitățile M.A.I. și M.A.N. precum și cele din instituțiile justiției comuniste (tribunal, judecătorii, procuraturi). Sectorul pentru Probleme Speciale se subordona pe linie verticală Secției Militare a C.C. al P.C.R. iar pe linie orizontală, la nivel teritorial, Secției Organizatorice a comitetului județean de Partid.

            Șeful Sectorului pentru Probleme Speciale din cadrul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R., în perioada 1983 – 1989, a fost Păroiu Sandu. El nu era o persoană temeinic pregătită pentru a ocupa o asemenea funcție, neavând studii militare și nici juridice. Era doar un politruc comunist de origine muncitorească. Născut la 21 noiembrie 1934 în comuna Poiana Cristei, Jud. Putna (Vrancea) acesta a absolvit 7 clase la școala generală în 1948 după care a lucrat timp de 3 ani și jumătate ca muncitor forestier la Sectorul de Exploatare Gugești. În octombrie 1954 a fost încorporat și a satisfacut stagiul militar la o unitate de aviație din Craiova, fiind trecut în rezervă, după 3 ani, cu gradul de fruntaș. Activist extrabugetar la Comitetul Raional U.T.C. Focșani în 1952-1954, intră în P.C.R. în 1956 dar lucrează în continuare, până în 1965 ca activist la Comitetul Raional U.T.C. Focșani. În martie 1968 ajunge instructor al Comitetului Municipal de Partid Focșani, în martie 1981 secretar al Comitetului Județean Vrancea al Sindicatelor iar în ianuarie 1983 este promovat șef al Sectorului Special (M.A.I, M.Ap.N. și Justiție).

            În septembrie 1960 - iulie 1961 face școala de Partid din Galați, în 1967 termină un liceu teoretic la seral, în 1974 urmează cursurile școlii de sindicat de un an iar în 1979 termină Academia de Partid Ștefan Gheorghiu, la fără frecvență și astfel, Păroiu Sandu, fostul muncitor forestier și fruntaș devine șeful politic din Vrancea al tuturor maiorilor și coloneilor din Armată, Securitate și Miliție și al tuturor judecătorilor și procurorilor[1].

            Referitor la unitățile militare din Vrancea subordonate Ministerului Apărării Naționale, în afară de Sectorul pentru Probleme Speciale, organismul care supraveghea întreaga activitate politico-ideologică era Consiliul Politic al U.M. 01470 (Garnizoana Focșani) al cărui secretar era, în 1985, căpitanul Grigore Ioan[2] care a fost înlocuit ulterior, în 1986, cu maiorul Dorobanțu Adrian[3]. Acest Consiliu Politic gestiona dosarele politice ale cadrelor militare, se ocupa de pregătirea rezervei de cadre pentru organizațiile P.C.R. ale militarilor, instruirea organelor conducătoare U.T.C. și de sindicat și verificarea modului de rezolvare a cererilor, propunerilor, sesizărilor și reclamațiilor militarilor. La primul punct pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Politic al U.M. 01470 Focșani, din 15 decembrie 1987, se afla „dezbaterea îndeplinirii cerințelor rezultate din cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la convocarea - bilanț a activului de bază de comandă și de partid din armată și din directiva comandantului suprem” iar la punctul nr. 2 – „grija față de carnetul de partid[4]”.

            Dacă la nivelul U.M. 01470 (care grupa 8 organizații de bază P.C.R.) de aspectele politice se ocupa chiar secretarul Consiliului Politic, căpitanul Grigore Ioan, la nivelul celorlalte unități responsabilitatea revenea de regulă secretarilor comitetelor și organizațiilor P.C.R., după cum rezultă din graficul pe luna iulie 1985: U.M. 01270 (Regimentul Mecanizat Focșani) care grupa 8 organizații P.C.R. – maiorul Stanciu Alexandru, U.M. 01921 Aviație Focșani care avea 6 organizații P.C.R. – maiorul Stoica Marin, U.M. 01153 (Școala Sanitară Focșani) – locotenent colonelul Bosoi Ilie, U.M. 02542 Focșani – locotenentul major Nicolae Gheorghe, U.M. 01517 Sihlea – locotenent colonelul Ghiță Ion, U.M. 02280 Cotești – locotenent colonelul Ștefănescu Gabriel, U.M. 02575 (Centrul Militar Vrancea) – maiorul Balaban David, Spitalul Militar Focșani – colonelul Maiorov Mihail, Apărarea Civilă Vrancea – locotenent colonelul Chirilă Dumitru[5].

            Analizând graficul cu principalele activități desfășurate pe linie politică de către Sectorul pentru Probleme Speciale al Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. în unitățile Ministerului Apărării, în luna iunie 1987, constatăm că la Garnizoana Focșani (U.M. 01470 Artilerie) existau 7 organizații de bază ale P.C.R. a căror activitate era coordonată și dirijată de maiorul Dorobanțu Adrian, la U.M. 01270 (Regimentul Mecanizat Focșani) erau 8 organizații de bază P.C.R. de care se ocupa maiorul Stanciu Alexandru, la U.M. 01921 Aviație Focșani – 6 organizații P.C.R. supravegheate politic de maiorul Stoica Marin, la U.M. 01153 (Școala de Subofițeri Sanitari Focșani) – 3 organizații de bază P.C.R. de care era responsabil maiorul Stănică Nichițelea, la U.M. 02651 Focșani (construcții lucrări irigații) – 3 organizații de bază P.C.R. care activau la Focșani, Irești și Nănești sub îndrumarea căpitanului Făt Viorel.

            Câte o organizație P.C.R. activa la: U.M. 0542 Focșani (Cazare) – responsabil politic căpitanul Nicolae Gheorghe, U.M. 01527 Sihlea – responsabil politic locotenentul major Cristea Dănuț, U.M. 02280 Cotești – responsabil politic căpitanul Simion Mircea, U.M. 02417 (Spitalul Militar Focșani) – responsabil politic colonelul Maiorov Mihail, U.M. 02527 (Centrul Militar Focșani) – responsabil politic maiorul Balaban David, Apărarea Civilă – locotenent colonelul Chirilă Dumitru.

            Ofițerii care se ocupau cu propaganda și învățământul politico - ideologic în organizațiile P.C.R. ale unităților Ministerului Apărării Naționale din Vrancea dirijau și coordonau și activitatea organizațiilor U.T.C. și a grupelor sindicale din respectivele unități.

            Principalele direcții de acțiune și teme de dezbatere la ședințele organizațiilor P.C.R. din unitățile militare se axau pe: dezvoltarea învățământului politico-ideologic, pregătirea propagandiștilor, educația ateist - științifică, îndeplinirea hotărârilor de Partid, îndeplinirea obligațiilor ce reveneau militarilor conform directivelor comandantului suprem (Nicolae Ceaușescu), îndeplinirea sarcinilor rezultate din documentele Congresului al XIII-lea al P.C.R., instruirea factorilor de conducere din organizațiile P.C.R. și U.T.C., întărirea ordinii și disciplinii militare, analiza stării disciplinare a militarilor, pregătirea de luptă, realizarea sarcinilor de producție, concluzii în urma discuțiilor individuale cu membrii de Partid[6].

            Nu numai secretarii organizațiilor de Partid din unitățile și subunitățile militare erau responsabili în ceea ce privește activitatea politico-ideologică. Comandanții unităților militare nu erau simpli membri de partid. Din poziția lor conducere aprobau planurile de activitate politico -ideologică pentru organizațiile P.C.R., U.T.C. și grupele sindicale, elaborate de secretarii organizațiilor de Partid și structurate pe categorii de personal (ofițeri, subofițeri, personalul muncitor civil, militari în termen) care, puse în practică, urmau să ducă la îndoctrinarea militarilor în spiritul atașamentului față de regimul comunist și în special față de dictatorul Nicolae Ceaușescu. De exemplu comandantul U.M. 01921 Aviație Focșani, locotenent colonelul Ioan Paiu aproba planurile de activitate politico - ideologică ale comitetului P.C.R. din unitate, pe ultimele două luni ale anului 1987, întocmite de secretarii comitetului de Partid, căpitanul Mihai Dumea (noiembrie) și maiorul Marin Stoica (decembrie)[7] iar comandantul U.M. 02542 Cazare Focșani, locotenent colonelul Neculai Cârcotă aproba planul, pe decembrie 1987, redactat de secretarul organizației B.O.B. P.C.R. din respectiva unitate, căpitanul - inginer Nicolae Gheorghe[8]. La rândul său, comandantul U.M. 02651 Focșani (construcții lucrări irigații), colonelul inginer Corneliu Ceacoschi aproba programul de activitate redactat de secretarul comitetului de Partid, căpitanul Viorel Făt[9].

            Uneori, acțiunile politico - ideologice ale organizațiilor de Partid din unitățile M.Ap.N. se extindeau și asupra membrilor civili ai familiilor militarilor. Astfel, în planul de activitate pe luna decembrie 1987, întocmit de secretarul cu probleme organizatorice al comitetului de Partid de la U.M. 01270 Focșani, maiorul Cosma Victor, figura desfășurarea unei ședințe de învățământ politico - ideologic cu soțiile cadrelor care nu erau în câmpul muncii, la Casa Armatei, în data de 15 decembrie 1987[10].

            Unitățile militare din Vrancea, având Consiliul Politic în Garnizoana Focșani (U.M. 01470), trimiteau delegați la Conferința Organizației Municipale P.C.R. Focșani, norma de reprezentare fiind de 1 delegat la 30 de membri de partid. Astfel, în ianuarie 1987, unitățile M.Ap.N. din Vrancea au ales 29 de delegați: U.M. 01470 (cu 9 organizații de Partid și 221 de membri) – 7 delegați, U.M. 01270 (cu 8 organizații de Partid, însumând 257 de membri) – 8 delegați, U.M. 01921 Aviație (cu 6 organizații P.C.R., totalizând 215 membri) – 7 delegați, U.M. 01153 - subofițeri militari (o organizație P.C.R. cu 59 de membri) – 2 delegați, U.M. 02417 Spitalul Militar (o organizație P.C.R. cu 77 de membri) – 2 delegați, U.M. 02575 Centrul Militar Județean (o organizație de Partid cu 29 de membri) – 1 delegat, U.M. 02542 PCI (o organizație P.C.R. cu 39 de membri) – 1 delegat, U.M. 02280 Cotești (o organizație P.C.R. cu 27 de membri) – 1 delegat. Apărarea Civilă Vrancea, având o singură organizație P.C.R. cu doar 8 membri nu a putut trimite niciun delegat la conferința municipală de Partid[11].

            De organizațiile U.T.C. și de Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei (activități politico - educative, programe artistice, sportive, participarea veteranilor de război la activități de educație patriotică organizate în școli de organizațiile de pionieri și U.T.C.) se ocupau, printre alții, și următorii ofițeri: locotenenții majori Dărmănescu Costică, Barbă-Roșie Petrache și Popescu Ștefan de la U.M. 01470 și căpitanul Bortoc Vasile de la U.M. 01270[12].

          O altă formă de control politic asupra unităților militare s-a exercitat prin intermediul Consiliului Județean de Apărare Vrancea al cărui președinte era prim secretarul Comitetului Județean de Partid care cumula și funcția de președinte al Consiliului Popular Județean. Consiliile județene de apărare fuseseră înființate în baza articolelor 15 - 16 din Legea nr. 14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România. Subordonarea acestor organisme față de P.C.R. era stipulată la art. 18 din lege: consiliile locale de apărare (județene, municipale, orășenești și comunale) asigură îndeplinirea hotărârilor C.C. al P.C.R., ale Ministerului Apărării Naționale și ale Consiliului Apărării al R.S.R., a ordinelor și dispozițiilor comandantului suprem; de asemenea, asigură îndeplinirea hotărârilor comitetelor de Partid și consiliilor populare cărora le sunt subordonate[13].

            Consiliul Județean de Apărare Vrancea a fost reorganizat prin hotărârea nr. 13 din 21 martie 1986 a Consiliului Popular Județean Vrancea, având ca președinte pe Niculina Moraru (prim secretar P.C.R. și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean) și ca secretar pe comandantul Centrului Militar Județean, Ionescu Nicolae. Ceilalți membri erau: Costea Gheorghe (prim vicepreședinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean), Crintea Vasile (secretar al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean), Fotea Vasile (prim secretar al Comitetului Județean al U.T.C.), Panaite Constantin (șeful Inspectoratului Județean Vrancea al M.I.), Bălean Toma (șeful Statului Major al Gărzilor Patriotice Vrancea), Iorga Gheorghe (șeful Statului Major al Apărării Civile), Belușinschi Dumitru (comandantul Grupului de Pompieri al Județului Vrancea), Agapie Mircea (comandantul Garnizoanei Focșani), Vîlcu Vasile (șef compartiment probleme speciale și apărare civilă), Tudorache Constantin (directorul Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații), Costeschi Petre (directorul I.T.A. Vrancea), Ivan Dan (directorul Direcției Sanitare Vrancea), Mihăilescu Cezar (șeful Stației C.F.R. Focșani)[14].

            La 15 septembrie 1988, Consiliul Județean de Apărare Vrancea avea aceeași componență - cei 15 membri care reprezentau organele de Partid și de Stat și unitățile Ministerului Apărării și Ministerului de Interne: Niculina Moraru – președinte (prim secretar al Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Vrancea), lt. col. Vida Ion – secretar (comandantul Centrului Militar Focșani), Costea Gheorghe (prim vicepreședinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean), Crintea Vasile (secretar al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean), Fotea Vasile (prim secretar al Comitetului Județean al U.T.C. Vrancea), lt. col. Malerov Costică (comandantul Garnizoanei Militare Focșani U. M. 01470), col. Panait Constantin (inspector șef al Inspectoratului Județean Vrancea al M. I.), col. Bălean Toma (șeful Statului Major al Gărzilor Patriotice din Vrancea), maior Iorga Gheorghe (șeful Statului Major al Apărării Civile din Vrancea), col. Belușinschi Dumitru (comandantul Grupului de Pompieri al Județului Vrancea), Ivan Dan (directorul Direcției Sanitare), Tudorache Constantin (directorul Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații Vrancea), Mihăilescu Cezar (șef Stație C.F.R. Focșani), Costeschi Petre (director la Întreprinderea de Transporturi Auto Vrancea) și Vîlcu Vasile (șef compartiment 1 al Consiliului Popular Județean) – membri[15].

            Biroul de conducere al Consiliului Județean de Apărare era compus din 7 membri: Niculina Moraru – președinte, col. Vida Ion – secretar, Costea Gheorghe, Crintea Vasile, col. Malerov Costică, col. Panait Constantin și col. Bălean Toma – membri[16].

            Informările aproape zilnice primite de la Miliția Județeană, semestriale primite de la Procuratura Bacău și anuale primite de la Tribunalul Militar Iași referitoare la contravențiile, infracțiunile sau evenimentele deosebite în care erau implicați militarii, întăreau controlul informativ al P.C.R. asupra unităților M.Ap.N. din Vrancea.

            Miliția Județului Vrancea comunica periodic, cu promptitudine, Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. toate abaterile și ilegalitățile savârșite de militarii Armatei Române. Băutura întuneca de multe ori mințile militarilor din Vrancea care recurgeau câteodată chiar la violență. Procuratura Militară Bacău a fost solicitată de către Miliția Județului Vrancea, la sfârșitul lui septembrie 1983, să ancheteze pe plutonierul Stoica Vasile de la U.M. 01270 Focșani, membru P.C.R. din 1971. În noaptea de 26/27 septembrie, plutonierul de armată, îmbrăcat în uniformă, fiind într-o vădită stare de ebrietate, a fost oprit pentru a fi legitimat de către plutonierul adjutant Ciubotaru Gheorghe din cadrul Miliției Focșani. Dar militarul M.Ap.N. l-a lovit imediat pe milițian cu pumnii în față iar, după ce acesta a căzut la pământ, și cu picioarele, apoi a dispărut. Evenimentul a fost raportat imediat de conducerea Miliției la Comitetul Județean Vrancea al P.C.R.[17]    

            Într-un alt caz, șeful Miliței Județului Vrancea, colonelul Gheorghiță Teodor informa conducerea județeană de Partid că în ziua de 15 ianuarie 1988, ora 0,50, la punctul de control rutier Tișița, organul de miliție a oprit pentru control autocamionul nr. A-018217-BV, condus de subofițerul Gurban Ion din cadrul U.M. 02651 Focșani și a constatat că în cabină se aflau două pungi din plastic, fiecare având câte 5 kg carne de vită iar într-o ladă cu sigiliul M.Ap.N. se mai aflau dosite alte 20 de pungi tot cu 5 kg carne de vită fiecare.  Subofițerul a declarat Miliției că achiziționase carnea de la un cetățean din Homocea, pentru o nuntă, plătindu-i 60 de lei/kg. Se consemna că întreaga cantitate de carne fusese confiscată și că militarul efectuase cursa în mod ilegal[18].

            Procuratura Militară Bacău trimitea semestrial informări către Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. privind starea infracțională și evenimentele deosebite desfășurate în unitățile militare ale M.Ap.N. și M.I. din județ precum și date referitoare la infracțiunile săvârșite de militarii din alte județe în Vrancea.. Astfel, procurorul militar șef adjunct de la Bacău, colonelul de justiție Andrei Tudor înștiința conducerea P.C.R. Vrancea că la U.M. 01617 fuseseră trimiși în judecată 5 inculpați, toți soldați, Gheni Petru (dezertare), Miron Constantin (tentativă de viol), Borszuk Tiberiu (dezertare), Sauciuc Ioan (atacase cu cuțitul doi gradați și un soldat), Cristea Marin (dezertare) iar la U.M. 01270, un soldat, Lae Dumitru (dezertare). Se înregistraseră și cazuri de evenimente deosebite, soldate însă cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale cum era cazul celor doi militari de la U.M. 01470 care băgaseră o căldare cu jar, de la focul ce fusese aprins în tabără, în cabina mașinii lor de luptă. Dimineață soldatul Dursină Ion a fost găsit mort iar sergentul major Cocriță Dumitru în comă, intoxicat cu bioxid de carbon. Un alt caz este cel al colonelului Constantinescu Dumitru de la U.M. 01153 Focșani, membru P.C.R., scos de sub urmărire penală și sancționat cu amendă administrativă de 1000 de lei pentru că a condus autoturismul propriu având o îmbibație alcoolică de 1,35 gr. la mie și s-a izbit, în ziua de 31.10.1979, de un copac în satul Unirea din Odobești. Accidentul s-a soldat doar cu vătămarea gravă a integrității sale corporale, fiind singur în autoturism.

            Procurorul Andrei Tudor își încheia informarea cu propunerea de a spori „munca de prevenire în unitățile din Județul Vrancea și mai ales la U.M. 01617 Focșani unde starea infracțională se menține încă la un nivel ridicat[19]”.

            Dar activitatea infracțională, în loc să scadă, a crescut la U.M. 01617 Focșani după cum rezultă din informarea pe semestrul II al anului 1980 înaintată conducerii P.C.R. Vrancea de către același colonel Andrei Tudor, ajuns, între timp, procuror militar șef la Bacău. Soldatul Nichita Gheorghe, fruntașul Armanu Corneliu, sergentul Ivanov Dan, caporalul Mărăndel Vasile, fruntașul Rus Vasile și soldatul Terente Gheorghe au fost trimiși în judecată pentru furt calificat din vagoanele C.F.R. (băuturi alcoolice, încălțăminte și țigări). Soldații Neagu Florică, Dumitriu Emil, Toader Mitică, Vișan Ioan și Baciu Aurel au fost trimiși și ei în judecată pentru dezertare iar soldații Florea Cornel și Sandu Rică pentru absență nejustificată.

            Doi subofițeri, de la U.M. 01270 au avut, de asemenea, dosarele înaintate la instanță: plutonierul Alexandrescu Gheorghe pentru complicitate la furt și maistrul militar în rezervă Găinuță Neculai pentru că, după ce a consumat băuturi alcoolice cu mai mulți militari, în timp ce se juca cu pistolul din dotare, l-a împușcat pe soldatul Turcanu Dumitru provocându-i o rană care a necesitat 30-37 zile de îngrijiri medicale (vătămare corporală din culpă).

            Trimis în judecată a fost și sergentul major Pană Costel de la U.M. 01517 Sihlea deoarece, împreună cu un civil, aflându-se la un bal în comuna Garoafa, l-au bătut pe numitul Vasilache Constantin care a avut nevoie de 65-75 de zile de îngrijiri medicale (vătămare corporală gravă).

            Procurorul militar șef arăta, la sfârșitul materialului informativ, că în perioada analizată (semestrul II al anului 1980) „s-au desfășurat în toate unitățile militare din Județul Vrancea activități preventiv-educative de către procurorii militari, cu toate categoriile de militari. Au fost organizate judecăți la fața locului în unitate cu participare lărgită. Au fost prelucrate hotărâri ale instanțelor militare pronunțate împotriva unor militari care au săvârșit fapte penale. S-au purtat discuții cu grupuri mai mici de militari, precum și discuții individuale cu acei militari predispuși a comite fapte antisociale[20]”.

            La 9 iulie 1985 procurorul militar șef din Bacău, locotenent colonel de justiție Cozma Vasile aducea la cunoștință Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. faptul că „în dosarul penal nr. 31/P/1985, s-a dat soluție de neurmărire penală în ce privește prăbușirea, în noaptea de 08/09.01.1985, a unui hangar din Unitatea Militară 01921 Focșani și avarierea a 8 avioane I.A.R.-823. Din cercetările efectuate, coroborate cu concluziile comisiei care a cercetat cauzele tehnice ale prăbușirii hangarului, a rezultat că de acest eveniment nu se face vinovată nicio persoană, fiind urmarea unui caz fortuit, a unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute. În concret, s-a stabilit că stratul masiv de zăpadă ce s-a așezat în acea noapte pe hangar, combinat cu acțiunea vântului în rafale, au generat vibrații ale structurii metalice, fapt ce a provocat pierderea stabilității construcției și prăbușirea acoperișului care a antrenat și prăbușirea peretelui lateral de pe latura sudică[21]”.

            Din informarea, pe semestrul II al anului 1985, făcută tot de procurorul militar șef menționat mai sus, rezultă că fusese trimis în judecată un singur civil, Dinu Petrică din comuna Homocea, Jud. Vrancea deoarece nu se prezentase la U.M. 01258 din Râmnicu Sărat pentru îndeplinirea stagiului Militar. Trimis în judecată în stare de arest, Tribunalul Militar Iași l-a condamnat la un an de închisoare.

            Ca militar a fost trimis în judecată soldatul Lazăr Fane, elev la Școala de Ofițeri de Aviație Boboc - Buzău care se afla la munci agricole la I.A.S. Cotești (Jud. Vrancea). Fără a avea permis de conducere a condus un tractor cu remorcă pe drum public, în remorcă fiind alți 8 elevi. Când a întors tractorul, în intersecția cu șoseaua E-85, neasigurându-se, a intrat în coliziune cu un autocamion TIR, condus de un cetățean din R.F. Germană. Cu toate că nu au existat victime, militarul a fost exmatriculat din Școala de Ofițeri și trimis la U.M. 01876 Timișoara ca militar în termen iar Tribunalul Militar Iași l-a condamnat la 4000 de lei amendă.

            Se consemna și un eveniment deosebit - cazul de sinucidere al căpitanului Știrbu Dumitru Valentin din U.M. 01270 Focșani care s-ar fi aflat într-o stare avansată de ebrietate (2,10 gr. la mie)[22].

            Într-o altă informare privind primul semestru al anului 1986, elaborată de procurorul militar șef, lt. col. Cozma Vasile și procurorul militar șef adj., maior Chiciu Traian se arată că fuseseră soluționate un număr de 4 dosare cu 4 persoane trimise în judecată. Plutonierul major Iordan Petru de la U.M. 01030 „T” Soveja a fost trimis în judecată pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45 gr. la mie. Tribunalul Militar Iași l-a condamnat la 1 an de închisoare, urmând să execute pedeapsa în regim de muncă corecțională. Tot pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism în stare de ebrietate (1,5 gr. la mie), marca Moscvici, a fost trimis în judecată și maistrul militar de clasa a II-a Fotache Mihai de la U.M. 01270 Focșani care a și  accidentat grav, la o trecere de pietoni, pe numitul P.M., părăsind locul accidentului. A fost condamnat de Tribunalul Militar Iași la 1 an și 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa în regim de muncă corecțională.

            Soldatul Băeșu Sandu de la U.M. 01615/D Ploiești și civilul Buita Ionel din Garoafa au fost trimiși în judecată și condamnați de Tribunalul Militar Iași fiindcă, după ce au consumat băuturi alcoolice, au furat 2 cai din grajdul C.A.P. Garoafa (prejudiciu 15.000 de lei). Soldatul a primit 1 an de închisoare cu executarea pedepsei într-o unitate militară disciplinară iar civilul 1 an și 2 luni de închisoare, cu executare în regim de muncă corecțională.

            Tot pentru furt, au fost condamnați de instanța militară, la câte 2 ani de închisoare, soldatul Cătinaru Viorel și civilul Perchiu Alexandru. Aceștia au sustras, la 08.12.1985, din buzunarul părții vătămate D. Ștefan, care se afla într-un autobuz, suma de 2500 de lei[23].

            Tribunalul Militar Iași care avea în aria de competență cele 8 județe din Moldova, deci inclusiv unitățile militare ale M.Ap.N. și M.A.I. din Vrancea avea obligația de a trimite anual Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. informări cu privire la activitatea de judecată și propagandă juridică pe care o desfășura. O astfel de informare privind anul 1985 a fost trimisă P.C.R. Vrancea în ianuarie 1986 de către președintele Tribunalului Militar Iași, colonelul de justiție Ioan Hoza. Se menționa că din Bacău fuseseră judecați 12 inculpați (6 militari și 6 civili), din Vaslui 14 inculpați (8 militari și 6 civili), din Suceava 15 inculpați (10 militari și 5 civili), din Botoșani 6 inculpați (3 militari și 3 civili), din Neamț 8 inculpați (2 militari și 6 civili), din Iași 8 inculpați (1 militar și 7 civili) din Vrancea doar 3 inculpați (toți civili).

            Cei mai mulți inculpați judecați fuseseră din Județul Galați – 31 de militari și 9 civili.

            Dintr-un total de 132 de inculpați judecați, un număr de 71 militari aparțineau M.Ap.N. (aici intrând și 3 persoane având calitatea de personal muncitor civil în unitățile armatei), 12 M.I., restul de 49 fiind civili. Cei 49 de inculpați civili judecați de Tribunalul Militar Iași fie nu se prezentaseră la încorporare, fie furaseră din patrimoniul M.Ap.N., fie comiseseră infracțiuni (furturi, tâlhării, violuri) împreună cu militarii.

            Cea mai importantă cauză, fie directă sau indirectă, a săvârșirii infracțiunilor de către militari era consumul exagerat de alcool.

            Se arăta că, în ceea ce privește activitatea de prevenire și popularizare a legilor, în peste 50% din cazurile în care fuseseră judecați militari aparținând M.Ap.N judecata se făcuse la fața locului sau cu publicitate lărgită pe garnizoane[24].

            Din informațiile prezentate mai sus se observă gradul ridicat de militarizare al justiției în vremea regimului Ceaușescu pentru menținerea controlului asupra societății. Dacă un singur militar în termen aflat în permisie comitea o infracțiune împreună cu mai mulți civili, toți erau judecați de instanța militară, fără să existe posibilitatea disjungerii cauzei pentru civili către instanțele civile.

            Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. își mai exercita controlul asupra forțelor armate ale Republicii Socialiste România și prin intermediul Gărzilor Patriotice. Gărzile Patriotice fuseseră reînființate în urma hotărârii Plenarei C.C. al P.C.R. din 21 august 1968 ca urmare a evenimentelor declanșate de invazia Cehoslovaciei de către U.R.S.S. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 765 din 4 septembrie 1968 se înființau Gărzile Patriotice ca detașamente înarmate, voluntare ale oamenilor muncii de la orașe și sate, muncitori, țărani și intelectuali, bărbați și femei.

            Potrivit art. 4, Gărzile Patriotice erau „armata Partidului” deoarece își desfășurau activitatea sub conducerea nemijlocită a C.C. al P.C.R. în timp ce unitățile armatei propriu-zise erau subordonate instituțiilor Statului, respectiv Ministerul Apărării Naționale și lui Nicolae Ceaușescu, comandant suprem în calitate de președinte al Consiliului de Stat al R.S.R. (1967-1974) și apoi de președinte al R.S.R. (1974-1989).

            În baza art. 5, la nivelul Județului Vrancea s-a constituit un comandament județean al Gărzilor Patriotice. Dotarea acestuia (art. 6) cu armament și muniție, hărți, regulamente și literatură militară de specialitate era asigurată de unitățile militare din Vrancea ale Ministerului Forțelor Armate în timp ce organizațiile socialiste și consiliile populare din Vrancea trebuiau să asigure echipamentul, mijloacele de transport și spațiile de depozitare pentru armament și muniție, suportând cheltuielile aferente[25].

            Deseori unitățile militare făceau exerciții comune cu formațiunile Gărzilor Partiotice. Șeful Secției Organizatorice a P.C.R. Vrancea, Bîlici Emiliana informa, la 9 iulie 1986, pe prim secretarul de Partid al Județului Vrancea că în ziua de 10 iulie 1986, între orele 10-14, urma să aibă loc în zona Poligonului Bogza - comuna Sihlea o aplicație tactică demonstrativă prezentată cadrelor cu funcții de răspundere din unitățile militare subordonate Diviziei Mecanizate Brăila la care trebuia să participe și comandantul Armatei a II-a, generalul locotenent Dîndăreanu. Aplicația avea să fie executată de către subunitățile militare ale Regimentului Mecanizat 282 Focșani împreună cu 50 de luptători din Gărzile Patriotice, 10 luptători din formațiunile de Apărare Civilă și 10 tineri din detașamentele de  la Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei. Luptătorii și tinerii participanți aveau să fie selecționați pe plan local din rândul cetățenilor care nu erau implicați în mod special în campania agricolă de vară[26].

            Gărzile Patriotice desfășurau acțiuni în comun și împreună cu organele de Miliție ale Jud. Vrancea pe linie de ordine și siguranță publică pentru depistarea contravențiilor și infracțiunilor (sau presupuse infracțiuni) săvârșite de civili dar și de militarii în termen aflați în permisie sau plecați fără învoire. Într-un raport al Miliției Vrancea din 20 ianuarie 1986 se arată că în urma desfășurării unei astfel de acțiuni, împreună cu luptătorii din Gărzile Patriotice a fost depistat numitul Cătinaru Viorel, în vârstă de 20 de ani, militar în termen la U.M. 02374 București, cu domiciliul în Focșani care a fost anchetat și pus sub acuzare pentru că ar fi furat, împreună cu alt tânăr de 17 ani, suma de 2700 de lei din buzunarul unui cetățean. Tot atunci a fost depistat și Rădulescu Constantin de 24 de ani din Focșani, fără ocupație care a fost reținut și cercetat pentru furt de substanțe toxice de la Cooperativa Sporul din Focșani în valoare de 7000 de lei[27].

            Dincolo de depistarea și reținerea unor infractori sau presupuși infractori și contravenienți acțiunea Miliției, sprijinită de luptătorii din Gărzile Patriotice a avut și aspecte vădit represive, prin identificarea și condamnarea la pedepse de 1-3 luni „închisoare contravențională, cu executarea la locul de muncă” a unor persoane care, dintr-un motiv sau altul nu aveau serviciu și erau considerate ca ducând o „viață parazitară”. Este cazul numitei Poedi Lidia din Județul Neamț și a mai multor persoane din Focșani: Panciu Costel, Vasiliu Cornel, Vulcan Vasile, Ferbinte Nicu, Girardi Dănuț, Mateescu Ștefan, Vrânceanu Constantin, Grama Anton și Botez Liviu[28].

            În timpul Revoluției din 1989, primul secretar al P.C.R. Vrancea a mobilizat subunitățile de intervenție ale Gărzilor Patriotice, totalizând 9 companii și 3 plutoane: în Focșani 4 companii (câte una la ISEH, CPL, FUPSICH, I. MET.) și 2 plutoane (câte unul la BJATM și IFET), în Adjud 2 companii (câte una la CCH și Depoul CFR), în Mărășești 1 companie și 1 pluton iar la Panciu 1 companie la Tricotaje[29].

            Date concrete în ceea ce privește biografiile și activitatea liderilor organizațiilor P. C. R. din unitățile militare de pe raza Județului Vrancea, în special cei care au fost ofițeri instructori sau au avut funcții de comandă în Statul Major județean al Gărzilor Patriotice, găsim în dosarele de cadre ale acestora din fondul Comitetul Județean Vrancea al P. C. R.

            Colonelul Agapie Mircea (n. 1933, Chișinău – d. 2020) obține gradul de locotenent la 20 august 1952 după absolvirea Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie. A urmat apoi cursurile Academiei Militare din București – arma Artilerie (1954-1957). A ocupat funcțiile de comandant de pluton (1952-1954), ofițer în Statul Major și ofițer cu pregătirea de luptă și operațiile la comanda Artileriei (1960-1969), șef de Stat Major al artileriei Armatei a III-a (1969-1970), comandant al Brigăzii 8 Artilerie Mixtă Focșani (21 iulie 1970-1 ianuarie 1988). Este avansat la gradul de colonel în 1971, general-maior (cu o stea) la 28 decembrie 1989 fiind șef de Stat Major al Comandamentului Artileriei (1990-1991), general - locotenent (cu 2 stele) la 28 noiembrie 1994 și general de Corp de Armată în 1995 fiind trecut în retragere la 28 februarie 1997. A fost decorat cu 16 ordine și medalii.

            Ofițerul Agapie Mircea a ocupat poziții importante și în instituțiile de învățământ militar: șeful catedrei Artilerie din Academia Militară (1988-1990), comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (ianuarie 1991 - februarie 1997)[30].

            Pe lângă funcțiile militare, Agapie D. Mircea a ocupat și funcții politico-administrative fiind ales în 1980 și reales în 1985 deputat al Consiliului Popular al Județului Vrancea în circumscripția electorală a Municipiului Focșani[31].

            Colonelul Mircea Agapie a fost în perioada regimului comunist șeful Grupei de Lucru și Coordonare Munci Agricole punând în aplicare hotărârile și directivele P.C.R. de deturnare a militarilor de la misiunile lor de bază, de apărare a patriei și implicarea lor în realizarea planului economic aberant în domeniul agricol. Astfel, în perioada 29 septembrie – 4 octombrie 1986 sub coordonarea colonelului Mircea Agapie un număr de 54 de ofițeri și subofițeri și 970 de militari în termen și cu termen redus au recoltat 1414,4 tone de struguri, 1321,2 tone de porumb, 122,4 tone de fructe și 177,5 de tone de sfeclă și cartofi[32]. De asemenea, în săptămâna 20-26 octombrie 1986, sub supravegherea aceluiași ofițer superior, 54 de ofițeri și subofițeri și 700 de militari în termen au recoltat 246 tone de struguri, 180 de tone de porumb, 401 tone de fructe, 57 tone de tomate și 5497 tone de sfeclă și cartofi[33].

            Într-un raport din 9 decembrie 1987, atașatul militar al R.D.G. la București, locotenent-colonelul Gabler, raporta Ministerului Apărării din Berlinul de Est că situația internă din R.S.R. se complică și se agravează din ce în ce mai mult, având efecte negative directe asupra capacității de luptă și gradului de pregătire de luptă al forțelor armate române: „Desfășurarea de corpuri și unități de trupe în economia națională este o dovadă evidentă a înrăutățirii stării politico-morale a cadrelor armatei, precum și a disciplinei și ordinii militare[34]”.

            Colonelul Bălean Spiridon Toma, născut la 5 martie 1932 în comuna Volovăț (Jud. Suceava) după ce a absolvit în 1948 cele 7 clase la școala generală din localitatea natală s-a înscris în 1950 la Școala profesională silvică din Orașul Rădăuți (Suceva) pe care o termină după 2 ani obținând diploma de brigadier silvic. La scurt timp după absolvirea școlii profesionale, în august 1952, a fost selecționat și trimis să urmeze Școala Militară de Ofițeri de Artilerie pe care o finalizează în august 1955 când obține gradul de locotenent. În timpul studiilor s-a remarcat prin activitatea sa ca membru al organizației U.T.C. Din 1955 devine membru de Partid. Ca tânăr ofițer a îndeplinit funcțiile de: comandant de pluton (1955-1962), locțiitor comandant de baterie (1962-1963), ajutor șef cercetare și ofițer responsabil cu mobilizarea la Brigada 8 Artilerie – tunuri Focșani (1963-1970). Între timp urmează cursurile serale ale unui liceu teoretic (1959-1961).

            În august 1970 este admis la Academia Militară din București – Secția Artilerie pe care o termină în august 1972. Este repartizat la U.M. 01470 Focșani unde lucrează ca șef al cercetării până în 1977 și apoi comandant de divizion până în decembrie 1980 când este promovat ca șef al Statului Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea, funcție pe care o ocupă până în decembrie 1989.

            Ofițerul și-a completat pregătirea profesională urmând un curs de limbă franceză (noiembrie 1967-iunie 1968) și un curs pentru comandanții de regiment (august-octombrie 1980).

            Pe linie politică, în timpul studiilor, s-a evidențiat prin activitatea sa ca membru al organizației U.T.C. În 1955 devine membru de Partid. A fost secretar al B.O.B. U.T.C. pe unitate (1956-1959), membru al B.O.B. P. C. R. (1959-1961) apoi secretar al organizației de Partid (1964-1968).

            Pentru activitatea depusă a fost decorat cu Ordinul Meritul Militar, clasele I, II și III și cu medalii ale R. S. R.[35]

            Locotenentul Blănaru Ioan Mircea, născut la 01.10.1953 în comuna Corbița (Jud. Vrancea), a urmat școala generală în comuna natală și apoi, din 1968, Liceul Economic din Bacău. După liceu, în octombrie 1972 a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului militar la U.M. 01926 Timișoara, fiind lăsat la vatră în februarie 1974. S-a încadrat ulterior ca lucrător comercial la baza județeană de aprovizionare tehnico-materială Bacău iar în septembrie 1976 a fost trimis să urmeze Școala Militară de Ofițeri Activi de Infanterie Sibiu pe care a finalizat-o în august 1979 când i s-a acordat gradul de locotenent. Din august 1979 îndeplinește funcția de comandant de pluton la U.M. 01248 Medgidia (Jud. Constanța)[36].

            În domeniul politic și obștesc a îndeplinit funcții importante precum: locțiitor secretar U.T.C, pe companie (1972-1974), membru al biroului grupei sindicale (1974-1976), secretar adjunct cu probleme organizatorice la B.O.B. U.T.C. pe companie (1979-1980), secretar U.T.C. pe companie (1980-1982). În aprilie 1981 a fost primit în P.C.R. iar în perioada 1984-1988 a urmat cursurile Universității Politice și de Conducere de pe lângă Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. pe care o finalizat-o cu nota 9[37].

            Secretariatul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. a hotărât numirea ofițerului Blănaru Mircea, la 28 martie 1983, în funcția de ofițer instructor la Statul Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea[38]. În aprecierea pe anul 1988 făcută acestuia de către colonelul Toma Bălean, șef de Stat Major județean al Gărzilor Patriotice, locotenentul Blănaru Mircea este caracterizat ca având rezultate bune și foarte bune atât în ceea ce privește activitatea militară cât și cea politico-ideologică. Totuși ofițerului i se recomanda „să manifeste mai multă grijă pentru pregătirea cadrelor din structura organizatorică a Gărzilor Patriotice, în special în domeniul metodicii[39]”.

            Locotenentul major Ciolan Ilie Ilie (născut la 6 martie 1950 în comuna Răcoasa, Jud. Vrancea) a terminat școala generală în 1965 și liceul de cultură generală din comuna Vidra în 1971, obținând diploma de bacalaureat. A lucrat apoi timp de un an ca profesor suplinitor la școala generală din satul Verdea (Răcoasa). În septembrie 1972 a fost admis la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu pe care o va absolvi în august 1975 primind gradul de locotenent. Din 1975 și până în august 1981 a îndeplinit, „cu rezultate bune și foarte bune”, funcțiile de comandant de pluton și locțiitor comandant de companie anexa „D” la Regimentul 282 Mecanizat „Unirea Principatelor” Focșani. În 1981 a absolvit cu calificativul „bine” cursul de perfecționare pentru comandanți companii de infanterie fiind promovat ulterior în funcția de comandant de companie la același regiment[40].

            În ceea ce privește activitatea politică, ofițerul Ciolan Ilie a fost primit în P.C.R. la 10.08.1972 și a îndeplinit în perioada 1975-1979 funcția de secretar al organizației U.T.C. pe subunitate[41].

            Pentru meritele sale din activitatea profesională și politică, la 20 septembrie 1983, prim secretarul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. Maria Ghițulică l-a numit pe locotenentul major Ciolan Ilie în funcția de ofițer instructor la Statul Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea[42]. În vederea numirii s-au verificat cu atenție atât dosarul profesional cât și dosarul de Partid de către ofițerul 3 Scăunaș Mihai, responsabil de cadre și de locotenentul major Vârlan Ionel, ofițer 4, responsabil cu mobilizarea la Regimentul 282. Despre ofițerul Ciolan Ilie au furnizat relații colegii de serviciu: locotenentul major Marin M. Ionel, comandant de companie, locotenenții majori Paraschiv Dorel și Nicolae Marcel, ambii secretari ai B.O.B. ale P.C.R., locotenenții majori Rusu Ion și Teodor Vasile, comandanți de companie precum și locotenentul major Nicola Marian, șef asigurare tehnică[43].

            Colonelul[44] Constantin Georgel, șef Sector P.T.A.P.-Sport la Comitetul Județean Vrancea al U.T.C., a terminat școala de ofițeri dar a urmat și cursurile politico-ideologice ale U.T.C. timp de 3 ani. Probabil dosarul său de cadre a fost „periat” căci în acesta nu se regăsește decât o singură filă, respectiv o apreciere făcută de prim secretarul Comitetului Județean Vrancea al U.T.C. Fotea Vasile: „A dovedit o bună pregătire și competență în organizarea și conducerea activității de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei și sportivă. (…) Are un nivel corespunzător de pregătire politico-ideologică și se preocupă continuu de perfecționarea pregătirii sale, îngrijindu-se de formarea sa ca bun activist. (…) Militează pentru aplicarea în viață a hotărârilor de Partid și de Stat, a legilor țării și a îndatoririlor ce îi revin[45]”.

            Locotenent-colonelul Dorobanțu Adrian, născut la 9 august 1942 în municipiul Craiova (Jud. Dolj), după ce a absolvit în 1956 7 clase la Școala Generală nr. 7 din Craiova, Județul Dolj a urmat liceul teoretic din aceeași localitate pe care l-a terminat în 1961 fiind caracterizat ca „un elev sârguincios la învîțătură și cu comportare bună. Imediat ce a finalizat studiile liceale a fost încadrat ca responsabil al Clubului Direcției PTTR Craiova unde a lucrat până în 1962 când a fost admis la Școala Militară superioară de Ofițeri Activi de Artilerie Sibiu pe care a terminat-o în 1966 cu gradul de locotenent. Apoi a fost repartizat cu seviciul la U. M. 01458 Bârlad (Jud. Vaslui) unde și-a desfășurat activitatea până în 1968 când a fost transferat, în interes de serviciu, la U. M. 01591 Ploiești unde a lucrat până în 1972 când a fost recrutat și trimis la Academia Militară de Comandă București (specialitatea artilerie) pe care a absolvit-o în 1974. Tot aici, în acealși an, s-a înscris la un curs de specializare pentru activiștii politici cu durata de un an.

            După absolvirea școlii de ofițeri politici în martie 1975, a muncit ca lector la Școala Militară de Ofițeri Activi de Artilerie Sibiu iar în august 1977 a fost numit instructor în aparatul Consiliului Politic al U. M. 02585 București. Din august 1985 și până în decembrie 1989 a ocupat funcția de secretar al Consiliului Politic al U.M. 01470 Focșani. Ca secretar al Consiliului Politic al U.M. 01470 Focșani s-a implicat în implementarea și popularizarea hotărârilor Partidului Comunist și a regulamentelor militare în rândul ofițerilor și militarilor în termen. Pentru activitatea politică și militară a fost decorat cu Ordinul Militar clasa a III-a și a primit câteva medalii ale R. S. R.[46]

            Conform unor mărturii, secretarul Consiliului Politic al U.M. 01470, locotenent colonelul Adrian Dorobanțu și căpitanul Remus Chiosea de la Direcția a IV-a Contrainformații Militare a Securității făceau uneori controale inopinate în birourile cadrelor pentru a-i depista pe cei care, eventual, s-ar fi manifestat ostil la adresa regimului comunist[47].

            Căpitanul Foca Liviu, născut la 15.10.1052 în comuna Jirovu (Mehedinți), a urmat în perioada 1959-1967 cursurile școlii generale de 8 clase din satul Grivița, comuna George Enescu (Botoșani), în anii 1967-1971 cursurile Liceului de cultură generală nr. 2 din Dorohoi (Jud. Botoșani) iar în perioada septembrie 1971-august 1974 cursurile Școlii de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, absolvind cu gradul de locotenent. După terminarea școlii militare tânărul ofițer a fost repartizat pe funcția de comandant de pluton de infanterie la U.M. 01247 Galați (septembrie 1974-august 1977). În această perioadă i-a cunoscut pe maiorul Bădălan Eugen, comandantul U.M. 01270 Focșani și pe maiorul Chebac Dumitru, comandantul U.M. 01247 Galați. Ulterior, a promovat, în aceeași unitate, pe funcțiile de locțiitor comandant de companie (august 1977-iulie 1978) și comandant de companie (august 1978-20 iunie 1980) după ce, în perioada noiembrie 1978-noiembrie 1979, finalizase cursurile de perfecționare pentru comandanții de companie la Centrul de Instruire din Făgăraș. Va avansa apoi ca ofițer instructor al Statului Major al Gărzilor Patriotice din Galați (iulie 1980-septembrie 1983) urmând un ciclu de pregătire, în perioada mai-noiembrie 1982, pentru a se perfecționa ca ofițer instructor al Gărzilor Patriotice, la Centrul din Făgăraș. În urma rezultatelor deosebite obținute a primit gradul de căpitan (august 1983) și s-a înscris în septembrie 1983 la Academia Militară din București-Facultatea de Arme Întrunite pe care a terminat-o în august 1985 cu media 9. A fost avansat în vara anului 1985 pe funcția de locțiitor al șefului de Stat Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea, funcție pe care o va deține până la sfârșitul anului 1989. În 1989 este ales ca membru al Biroului Județean de Cruce Roșie Vrancea. Pentru activitatea desfășurată a primit Ordinul Militar, clasele I și II[48].

            Ofițerul Foca Liviu a fost primit în rândurile membrilor U.T.C. în 1966, pe când era elev la școala gimnazială iar în perioada liceului a fost membru în biroul unei organizații U.T.C.. În timpul studiilor militare la Sibiu a activat ca membru al B.O.B. U.T.C. pe companie apoi a ajuns secretar al B.O.B. U.T.C. pe subunitate (1974-1977, U.M. 01247 Galați). În octombrie 1978 a fost primit în rândurile membrilor P.C.R. find apoi organizatorul Grupei de Partid din cadrul Academiei Militare București – Arme Întrunite (1983-1985)[49].

            Locotenentul major Ionescu Gheorghe Dumitru, născut la 18 februarie 1950 în comuna Fitionești (Jud. Vrancea), a finalizat cursurile celor 8 clase ale școlii generale în 1965 după care s-a înscris la liceul teoretic din Mărășești unde a studiat doar un an deoarece s-a transferat la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulumg Moldovenesc (Jud. Suceava) pe care l-a absolvit în 1969. S-a înscris apoi la Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu pe care a terminat-o la 17.08.1972 obținând gradul de locotenent. Este încadrat la U.M. 01305 București fiind comandant de pluton timp de 4 ani, comandant de companie 7 luni iar din februarie 1977 a ocupat funcția de ofițer responsabil cu repararea tehnicii și armamentului de luptă[50]. S-a înscris și la cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Gheorghiu-Dej” din București pe care le-a finalizat în iunie 1978, eliberându-i-se diploma de subinginer (profilul electric, specializarea electronică)[51].

            Ofițerul Ionescu Dumitru a fost, în perioada 1969-1971, secretar al organizației U.T.C. din cadrul școlii militare de ofițeri, în 1971 a fost primit în P.C.R. iar în anii 1984-1988 a urmat cursurile Universității Politice și de Conducere de pe lângă Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. pe care a terminat-o cu nota 10[52]. Secretariatul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. a hotărât, la 19 mai 1980, numirea locotenentului major Ionescu Dumitru, ofițer în cadrul U.M. 01305 București, în funcția de ofițer instructor la Statul Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea[53]. La numirea sa au contribuit atât buna sa pregătire politico-ideologică cât și cea profesională consemnată în aprecierea activității sale, din perioada septembrie 1972 – aprilie 1980, realizată de comandantul U.M. 01305, colonelul Velicu Dumitru cât și de locotenent colonelul Constantin Ștefan, secretarul comitetului P.C.R. pe unitate. În expunerea activității acestuia cei doi superiori arătau că „ofițerul s-a preocupat de lărgirea și dezvoltarea bazei materiale pentru instrucție, realizând mai multe lucrări apreciate de foruri competente, dintre care una a fost brevetată de către O.S.I.M. în anul 1979[54].

            S-a păstrat în dosarul său de cadre și o apreciere făcută de reprezentanții Grupei de Partid din cadrul Statului Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea, colonelul Toma Bălean și locotenent colonelul B. Dumitru, care privește activitatea ofițerului pe anul 1988: „Se ocupă cu mult interes de dezvoltarea și modernizarea bazei materiale de instrucție, în special pentru subunitățile de transmisiuni din organica Gărzilor Patriotice. (…) În relație cu organele de Partid din comune și întreprinderi aplică în mod corect principiile eticii și echității socialiste. În cadrul Grupei de Partid își aduce aportul la dezbaterea problemelor puse în discuție”. Cu toate acestea ofițerului i se reproșa că este prea comod „în unele situații” și i se cerea să fie mai energic, mai combativ la ședințele organizației P.C.R.[55]

            Colonelul Ionescu A. Nicolae, născut la 1 ianuarie 1929 în comuna Recea (Jud. Argeș), comandantul Centrului Militar Vrancea, a fost ales în 1980 și reales în 1985 deputat al Consiliului Popular al Județului Vrancea în circumscripția electorală Valea Sării[56].

            Căpitanul Iorga Gheorghe, născut la 27 ianuarie 1946 în comuna Traian, Județul Brăila, a terminat școala elementară în 1961 și a urmat timp de 2 ani cursurile Liceului „Mihai Eminescu” din Buzău după care s-a înscris la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (Prahova) pe care l-a absolvit în 1966. În iunie 1966 este admis la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu - Arma Infanterie pe care a terminat-o în luna decembrie 1969 cu calificativul „bine”, acordându-i-se gradul de locotenent. După absolvirea școlii militare a fost repartizat ca ofițer la U.M. 01121 Timișoara pe funcția de comandant grup cercetare la dispozitivul inamicului (Batalionul 169 Cercetare). Ca urmare a rezultatelor bune obținute, în septembrie 1975 a fost selecționat și trimis să urmeze cursurile Academiei Militare-Secția Arme Întrunite pe care a absolvit-o în august 1977. După absolvirea Academiei, „fiind apreciat ca un ofițer inteligent, ordonat, cu spirit de analiză și sinteză și o comportare corespunzătoare” a fost însărcinat să îndeplinească diferite funcții de conducere: șef al cercetării, șef birou operații și pregătire de luptă, ofițer în Secția Operații la unități și mari unități mecanizate și de cercetare. Din iunie 1981 a ocupat postul de ofițer 2 la Biroul operații și pregătire de luptă al Regimentului 282 Mecanizat „Unirea Principatelor” Focșani iar din martie 1982 a ocupat funcția de secretar adjunct cu probleme organizatorice la aceeași unitate.

            Pe linie politică, în anii 1970-1972 a fost secretar al organizației U.T.C. din unitate, în 1972-1975 secretar al Comitetului U.T.C. pe unități iar la 16 februarie 1973 a fost primit în P.C.R., devenind membru în biroul organizației de Partid pe unitate și propagandist apoi a continuat ca propagandist în anii 1977-1978 după care, în martie 1982, a ajuns secretar adjunct cu probleme orgnizatorice în Comitetul P.C.R. pe unitate și propagandist la cadre (ofițeri)[57].

            În dosarul de cadre se mai consemna că ofițerul Iorga Gheorghe a urmat un curs de limba rusă timp de 9 luni în 1980 și că avea cunoștințe de limba turcă la un nivel satisfăcător[58].

            După pensionarea colonelului Răducanu Gheorghe, la sfârșitul anului 1982, funcția vacantă de locțiitor al șefului de Stat Major al Gărzilor Patriotice din Vrancea a fost ocupată de căpitanul Iorga Gheorghe. În vederea numirii sale în noua funcție atât dosarul său de cadre de la unitate cât și dosarul de Partid nr. 1386 aflat în evidența Consiliului Politic al Diviziei 18 Mecanizate au fost reanalizate de către locotenentul major Scăunaș Mihai, ofițer 3 responsabil cu activitatea de cadre la Regimentul 282 Focșani. Cercetările și verificările au fost efectuate în perioadele 28.03.-07.04. 1979 și 01.02-10.02.1982. Au dat relații, despre ofițerul Iorga Gheorghe, următoarele persoane: maior Neron Aurel, secretar al organizației de bază P.C.R. pe unitate, lt. col. Cucu Vasile, comandantul Batalionului 169 Cercetare din Timișoara și plutonierul Vereș Ion din Divizia 18 Mecanizată (pentru perioada de până în 1975), locotenent major Radu Constantin, comandant de pluton la Grupul de Pompieri Focșani, căpitan de rangul I Stoica Aurelian, lector la Academia Militară din București, căpitanul Tintaș Vasile, ofițer la Centrul de Calcul al Ministerului Apărării Naționale (pentru perioada 1975-1977), colonel Manu Vasile, lt. col. Păcuraru Iacob și căpitanul Toma Ștefan, colegi din Regimentul 19 Mecanizat (pentru perioada 1976-1981), lt. col. Alecu Ștefan, lt. col. Nicola Ion și căpitan Chiru Călin, colegi la Regimentul 282 (pentru perioada 1981-1982)[59]. Date despre ofițer au mai fost furnizate Secretariatului Comitetului Județean Vrancea al P.C.R. și de către colonelul Rizea Neculai, comandantul Regimentului 282 Focșani[60].

            Totodată, se cuvine să amintim că militarul Iorga Gheorghe a fost ales în 1985 deputat în Consiliul Popular al Județului Vrancea, în circumscripția electorală nr. 66 Tănăsoaia. Printre cei care i-au susținut candidatura s-a numărat și David Iancu, țăran, membru cooperator care arăta că „tov. Iorga N. Gheorghe este cunoscut de oamenii muncii din comuna Tănăsoaia cu ocazia pregătirii luptătorilor din Garda Patriotică. Este un ofițer bine pregătit din punct de vedere profesional și politic[61]”.

            După 1990, colonelul Iorga Gheorghe a îndeplinit funcția de comandant al Centrului Militar Vrancea, trecând în rezervă în 2001[62].

            Căpitanul Petrea Ioan, născut la 25 aprilie 1950 în Orașul Dorohoi (Jud. Botoșani), a absolvit cele 8 clase ale școlii generale în 1965 fiind admis apoi la Liceul „Al. I. Cuza” din Focșani pe care l-a terminat în 1969, obținând diploma de bacalaureat. După liceu, timp de un an, a fost organizator de spectacole la Consiliul Județean al Sindicatelor Vrancea după care a fost încorporat (decembrie 1970) pentru efectuarea stagiului militar la U. M. 01470 Artilerie Focșani fiind trecut în rezervă cu gradul de sergent în septembrie 1971. În toamna lui 1971 a fost admis la Școala Militară de Ofițeri Activi de Artilerie din Sibiu, obținând, după finalizarea studiilor de 3 ani, gradul de locotenent. Începând din 1974, timp de 5 ani, a fost comandant de pluton la      U.M. 01470 Focșani, apoi comandant de companie la U.M. 01508 Vatra Dornei după care, la cerere, în 1981, a revenit la Focșani pe funcția de comandant de companie la U.M. 01470.

            În P.C.R. a intrat în 1973, ajungând în 1976 secretar al organizației de Partid a unității militare. Sectorul de Cadre al P. C. R. Vrancea îi făcea o caracterizare pozitivă: „În funcția de comandant de companie, la batalionul de instrucție centralizată, a manifestat preocupare pentru transmiterea în practică, la un nivel calitativ superior, a sarcinilor prevăzute în Directiva comandantului suprem, în documentele de Partid și de Stat. Este receptiv, în procesul instructiv-educativ, preocupat permanent pentru perfecționarea stilului și metodelor sale de muncă[63]”. Așa cum rezultă din diploma eliberată la 01.06.1979, semnată de către secretarul B.O.B. P.C.R. col. Ghețe Vasile, locotenentul Petrea Ion a urmat cursurile învățământului politico-ideologic de Partid în organizația de bază a P.C.R. a U.M. 01470 Focșani în perioada 1976/1979-cursul „Socialismul științific și problemele dezvoltării economico-sociale a României[64]”. Fiind un ofițer devotat Partidului, căpitanul Petrea Ioan a fost numit, la 24 februarie 1986, în funcția de ofițer instructor la Statul Major Județean al Gărzilor Patriotice Vrancea[65].

            Locotenentul Poenaru Ștefanache Culiță, născut la 1 ianuarie 1958 în comuna Tulnici (Jud. Vrancea), a finalizat școala generală în 1973 după care a urmat cursurile Școlii de Silvicultură din Focșani pe care a absolvit-o în 1977, obținând calificarea de muncitor silvicultor. După liceu a fost admis la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu pe care a terminat-o în august 1981 cu gradul de locotenent. Ulterior a fost repartizat apoi la U. M. 01248 Medgidia, fiind la început comandant de pluton apoi de companie[66].

            Devine membru U.T.C. în 1972[67] și membru P.C.R. în 1982[68]. Prin hotărârea Secretariatului Comitetului Județean Vrancea al P. C. R., din 4 septembrie 1985, locotenentul Poenaru Culiță, comandant de companie la U.M. 01248 Medgidia–Constanța este numit în funcția de instructor în Statul Major județean al Gărzilor Patriotice Vrancea[69], cu sarcina de a se ocupa de pregătirea militară a tineretului[70].

            În fișa de caracterizare de la dosarul de cadre al P. C. R.,  întocmită de colonelul Ciudin Nicolae și locotenentul major Cojocaru Vasile de la Centrul Militar Județean Vrancea, pe vremea când Poenaru Culiță era încă elev în anul IV la Liceul Industrial nr. 3 Focșani și se pregătea să dea examen la Școala Militară de ofițeri – arma infanterie, figurează ca loc al nașterii comuna Păulești (Jud. Vrancea)[71].

            Ofițerii care îndeplineau funcții politice în aparatul P.C.R. al unităților militare și funcții de comandă au dat dovadă de atașament față de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu chiar și în ultimele sale luni de existență. Ca exemplu în acest sens avem procesul-verbal din 22 septembrie 1989 al Organizației de Bază P.C.R. nr. 1 din cadrul U.M. 01470 Focșani. La respectiva ședință a B.O.B. prezidiul a fost alcătuit din lt. col. Găinușă Anghel din partea Consiliului Politic al Comandamentului Artileriei, lt. col. Malerov Costică, lt. col. Dorobanțu Adrian, maior Grigore Ioan și maior Budeanu Emil. La discuții au participat și căpitanii Mitincu Ștefan (secretar adjunct cu probleme organizatorice), Ciolan Viorel, Petroianu Neculai și Burlacu Ion. La punctul 1 al ordinii de zi figura „susținerea Hotărârii Plenarei C.C. al P.C.R. privind realegerea tovarășului Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al Partidului ” iar la punctul 2 „proiectul de hotărâre privind sarcinile de viitor ce stau în fața organizației de Partid nr. 1 în spiritul proiectelor Programului-Directivă și a Tezelor pentru Congresul al XIV-lea al    P. C. R.[72]”

            În timpul evenimentelor din decembrie 1989, ofițeri  care în trecut se aflaseră în slujba regimului comunist și se ocupaseră cu îndoctrinarea politico-ideologică a cadrelor și militarilor în termen, colonelul Bălean Toma, locotenent colonelul Costică Malerov și maiorul Gheorghe Iorga s-au cocoțat pe baricadele Revoluției devenind membri în Comitetul Județean Vrancea de Salvare Națională[73], alături de nomenclaturiștii P.C.R. din Consiliul Județean de Apărare Vrancea, Vasile Crintea și Vasile Vîlcu (șef al Oficiului Probleme Speciale și Apărare Civilă din cadrul Consiliului Popular al Județului Vrancea în perioada 1985-1989)[74], de procurorul comunist Nicolae Boștiog care întocmea dosare penale în baza legislației comuniste care viola drepturile omului și de informatori ai Securității precum Marian Bobocea[75] și Puiu Siru Usturoi[76].

 

 

---

[1] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P. C. R. – Cadre, litera P, ds. 691, f. 6.

[2] Idem, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R., ds. 44/1984, f. 16.

[3] Ibidem, ds. 9/1985, f. 210.

[4] Ibidem, ds. 42/1987, f. 1.

[5] Ibidem, ds. 44/1984, f. 16-18.

[6] Ibidem, ds. 79/1986, f. 9-15.

[7]  Ibidem, ds. 42/1987, f. 4 și 18.

[8] Ibidem, f. 6.

[9] Ibidem, f. 12.

[10] Ibidem, f. 2-3.

[11] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P. C. R., ds. 46/1987, f. 2.

[12] Ibidem, ds. 68/1984, f. 5-7.

[13] *** Legea nr. 14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România publicată în „Buletinul Oficial al R.S.R.” nr. 160 din 29.12.1972.

[14] Arhivele Naționale Vrancea, fond Consiliul Județean Vrancea - Secretariat, ds. 890/1896, f. 62-63.

[15] Idem, fond Comitetul Județean Vrancea al P. C. R., ds. 25/1988, f. 1.

[16] Ibidem, f. 2.

[17] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P. C. R., ds. 9/1983, f. 140.

[18] Ibidem, ds. 116/1988, f. 59.

[19] Ibidem, ds. 29/1980, f. 5-10 și 12.

[20] Ibidem, ds. 36/1981, f. 7-12.

[21] Ibidem, ds. 8/1985, f. 15-16.

[22] Ibidem, ds. 9/1985, f. 21-22.

[23] Ibidem, f. 248-250.

[24] Ibidem, f. 7-8.

[25] *** Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 765 din 4 septembrie 1968 privind constituirea, organizarea și funcționarea Gărzilor Patriotice, publicat în Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 116 din 5 septembrie 1968.

[26] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R., ds. 9/1985, f. 209.

[27] Ibidem, f. 55.

[28] Ibidem, f. 56.

[29] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R., ds. 110/1989, f. 23.

[30] Ziarul de Vrancea, nr. din 21 decembrie 2020. Vezi: https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/ultimele-stiri/a-murit-generalul-de-corp-de-armata-rt-mircea-agapie-comandant-al-brigazii-8-artilerie-in-perioada-21.07.1970---01.01.1988 (25.12.2020).

[31] Arhivele Naționale Vrancea, fond Consiliul Județean Vrancea - Secretariat, ds. 838/1985, f. 12 și 26.

[32] Idem, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R., ds. 9/1985, f. 309.

[33] Ibidem, f. 310.

[34] Constantin Corneanu, Armata Română și prăbușirea comunismului (decembrie 1989) în Buletinul Arhivelor Militare Române „Document”, anul XXII, nr. 4(86)/2019, p. 4-5.

[35] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera B, ds. 87, f. 1-2.

[36] Ibidem, litera B, ds. 102, f. 2 și 6.

[37] Ibidem, f. 4 și 6.

[38] Ibidem, f. 12.

[39] Ibidem, f. 5.

[40] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera C, ds. 192, f. 2 și 16.

[41] Ibidem, f. 2 și 18.

[42] Ibidem, f. 11 și 12.

[43] Ibidem, f. 18 și 20.

[44] A ajuns colonel după 1990 și a fost numit în 2012 șef al cancelariei prefectului Jud. Vrancea iar în 2015/2016 membru în Autoritatea Teritorială de Ordine Publică Vrancea.

[45] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera C, ds. 218, f. 1.

[46] Ibidem, litera D, ds. 332, f. 1.

[47] *** Brigada 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza”- un secol de existență - 1 iulie 1916 – 1 iulie 2016 (coord. Adrian Stroea), Ed. Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2016, p. 174.

[48] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera F, ds. 369, f. 2-4.

[49] Ibidem, f. 3-4.

[50] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera I, ds. 443, f. 2 și 7.

[51] Ibidem, f. 3.

[52] Ibidem, f. 2 și 7.

[53] Ibidem, f. 9.

[54] Ibidem, f. 10.

[55] Ibidem, f. 6.

[56] Arhivele Naționale Vrancea, fond Consiliul Județean Vrancea - Secretariat, ds. 838/1985, f. 12 și 26.

[57] Idem, fond Comitetul Județean Vrancea al P. C. R. – Cadre, litera I, ds. 449, f. 2 și 6.

[58] Ibidem, f. 11.

[59] Ibidem, f. 6.

[60] Ibidem, f. 11-12.

[61] Arhivele Naționale Vrancea, fond Consiliul Județean Vrancea – Secretariat, ds. 842, f. 152-153.

[62] Ziarul de Iași,  nr. din 22 septembrie 1998 (vezi articolul „Nuntă cu grad mare la Casa Armatei”)  și nr. din 20 iulie 2001 (vezi articolul „Mătrășirea coloneilor”).

[63] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera P, ds. 732, f. 7.

[64] Ibidem, f. 3.

[65] Ibidem, f. 13.

[66] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P.C.R. – Cadre, litera P, ds. 727, f. 2.

[67] Ibidem, f. 18.

[68] Ibidem, f. 2.

[69] Ibidem, f. 11.

[70] Ibidem, f. 17.

[71] Ibidem, f. 18.

[72] Arhivele Naționale Vrancea, fond Comitetul Județean Vrancea al P. C. R. – Cadre, litera D, ds. 332, f. 10-11.

[73] Ziarul Milcovul, nr. din 22 decembrie 1989, p. 1.

[74] Arhivele Naționale Vrancea, fond Consiliul Județean Vrancea-Direcția Economică, ds. 880/1985, f. 24 și ds. 945/1989, f. 279.

[75] A se vedea adeverința nr. 3059/22.11.2012 eliberată de C.N.S.A.S.

[76] Ziarul Adevărul, nr. din 28 iunie 2011. Vezi https://adevarul.ro/news/societate/revolutia--inceputa-rapsod-turnator-1_50ad9c1e7c42d5a663981a9a/index.html  (20.12.2020).