Organizația P.C.R. a
Inspectoratului de Securitate
al Județului Vrancea (1968-1972)
arhivist
Bogdan C. Dogaru
Două
cauze principale au stat la baza reorganizării Securității și Miliției în anul
1968: Plenarele C.C. al P.C.R. din 26-27 iunie 1967 și 22-25 aprilie 1968 când
au fost criticate și condamnate abuzurile Securității sub conducerea fostului
Ministru de Interne Alexandru Drăghici și reorganizarea
administrativ-teritorială a României din februarie 1968.
La
Plenara din 26-27 iunie 1967, pe baza raportului intitulat „Unele probleme
privind activitatea M.A.I.”, Nicolae Ceaușescu a declanșat atacurile „împotriva
abuzurilor și ilegalităților” comise în perioada ministeriatului lui Alexandru
Drăghici. A urmat apoi Hotărârea Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. nr. 119
din 16 martie 1968 cu privire la întărirea controlului organelor de partid
asupra activității organelor de Securitate și Miliție. Totodată, în urma Plenarei din 22-25 aprilie
1968, Alexandru Drăghici a fost exclus din C.C. al P.C.R., dar nu și din
partid, pierzându-și, totodată, toate funcțiile pe care le deținea în acel
moment[1].
În
Hotărârea C.C. al P.C.R. nr. 119/16.03.1968 se preciza încă de la punctul 1 că
întreaga activitate desfășurată de organele de Securitate și de Miliție era
controlată și îndrumată de comitetele județene, municipale și orășenești de
partid[2]. La
punctul 3 din hotărâre se specifica faptul că organele de partid trebuiau să
cunoască îndeaproape activitatea organelor de Securitate și de Miliție, atât
prin controalele și analizele pe care le efectuau cât și din informările
primite de la aceste unități. Șefii Securității și Miliției erau obligați să
informeze în mod sistematic și operativ primii secretari și secretariatele comitetelor
județene, municipale și orășenești de partid asupra întregii activități pe care
o desfășurau. Cât privește declanșarea urmăririi informative a unor cadre din
nomenclatura de partid, suspecte că ar comite acțiuni contra securității
Statului sau alte infracțiuni, aceasta nu era decisă de conducerile structurilor
județene de Securitate ci era aprobată de către prim secretarii comitetelor
județene, municipale sau orășenești de partid, cu consultarea secretarilor
respectivelor organizații de partid[3].
O
mențiune foarte importantă era aceea că persoanele alese în organele de partid
și ale puterii de Stat, în conducerea organizațiilor de masă și obștești,
precum și cele care ocupau funcții în nomenclatura organelor de partid nu
puteau fi utilizate în munca informativă. Doar în „situații concrete și cu
totul deosebite aceste persoane puteau primi sarcina din partea primilor
secretari județeni, municipali sau orășenești de partid de a sprijini organele
de Securitate și de Miliție[4].
Desființarea
organizării administrativ-teritoriale a țării pe regiuni și raioane, copiată în
1950 după model sovietic și reînființarea județelor au fost anunțate de
Constituția din 1965, dezbătute la Plenara C.C. al P.C.R. din 5-6 octombrie
1967, hotărâte la Plenara C.C. al P.C.R. din 14 februarie 1968 și instituite
prin Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 privind reorganizarea administrativă a
teritoriului R.S.R.[5].
Aplicarea
reformei administrativ-teritoriale din 1968 a marcat distanțarea tot mai
accentuată de modelul sovietic, continuând linia trasată prin Declarația P.M.R.
din aprilie 1964, și, în același timp, a subminat baza de putere a celor 16
foști prim secretari P.C.R. regionali, dând posibilitatea lui Nicolae Ceaușescu
să inițieze o serie de schimbări în aparatul de partid și de Stat, punând în
funcțiile cele mai importante pe apropiații săi[6].
Prin
ordinul Președintelui Consiliului Securității Statului nr. 6/16 februarie 1968,
direcțiile regionale și organele raionale de Securitate își încetau activitatea
în locul lor constituindu-se inspectoratele județene de Securitate[7].
În
urma desființării Serviciilor Raionale de Securitate Focșani, Panciu și Adjud,
la nivelul Județului Vrancea a luat ființă Inspectoratul de Securitate al
Județului Vrancea. La 18 februarie 1968 respectiva instituție avea un colectiv
de conducere format din: maior Stoica I. Petrică-inspector șef, căpitan Ivan T.
Gheorghe-adjunct al inspectorului șef, maior Savin S. Dănilă-adjunctul
inspectorului șef și șef al Secției de Securitate a Municipiului Focșani,
căpitan Vîlcu M. Neculai-adjunct șef serviciu tip I la Serviciul I informații
interne, căpitan Mocanu Gh. Ștefan-specialist III personal[8].
Prima
ședință a proaspetei organizații P.C.R. a Inspectoratului de Securitate Vrancea
a avut loc la 26 martie 1968 în prezența a 43 din cei 51 de membri. Adunarea a
fost condusă de un prezidiu compus din 3 persoane, alese în unanimitate de
tovarășii prezenți: Stoica Petrică, tov. Rădulescu (ca președinte al
prezidiului) și tov. Dumitru Ion. Încă de la început s-a propus ca biroul
organizației de bază, compus din 3 membri, să fie completat cu încă doi,
propunere votată în unanimitate[9].
Astfel au fost aleși ca noi membri în B.O.B. Securitate, Ene Aurel cu 43 de
voturi și Dimancea Gheorghe cu 42 de voturi[10].
La rândul lor, 7 tineri securiști făceau parte din organizația U.T.C. a
Securității Vrancea, printre ei numărându-se Cimbru Stoica, Păvălache Ana,
Atanasiu Candachia[11].
Adunarea
generală din 14 noiembrie 1968 a fost condusă de un prezidiu compus din: Simion
Dobrovici-prim secretarul Comitetului Județean Vrancea al P.C.R., Dugheană
Constantin-secretarul B.O.B. Securitate, Stoica Petrică, Chirescu Ion și
Chițoiu Ilinca[12].
Cu acest prilej a fost prezentată o dare de seamă a activității B.O.B.
Securitate pentru perioada noiembrie 1967-noiembrie 1968. Securiștii vrânceni
și-au manifestat atașamentul față de politica P.C.R. condusă de Nicolae
Ceaușescu care condamnase vehement, în august 1968, intervenția militară a țărilor
membre ale Tratatului de la Varșovia, în frunte cu U.R.S.S., împotriva
Cehoslovaciei: „în executarea ordinelor pe care le-am primit, în urma
evenimentelor din august a.c., ofițerii și subofițerii, întregul personal al
Inspectoratului au dovedit un înalt spirit de răspundere, devotament și
atașament față de partid și popor[13]”.
În darea de seamă se mai preciza că transformarea organizației raionale Focșani
a P.C.R. Securitate într-o organizație județeană a Inspectoratului de
Securitate Vrancea avusese ca efect creșterea nr. membrilor de la 23 la 67[14].
Dacă
dușmanul intern rămânea în linii mari același, „elemente dușmănoase din
interior, și îndeosebi cele provenite din rândul fostelor organizații și
partide fasciste, naționalist-șovine”, în ceea ce privește dușmanul extern, sub
impulsul proaspetelor evenimente din august, acesta nu mai era identificat
exclusiv în imperialismul occidental ci era descris generic prin sintagma
„imperialism contemporan[15]”.
Învățământul
de partid era pus în prim plan, făcându-se remarcați pentru însușirea tezelor
comuniste o serie de tovarăși precum Vasilescu Dumitru, Rumega Mărioara, Mihai
Ion, Dache Emilian, Nicolae Ion, Păturescu Dorin, Gheorghiu Alexandru, Dimancea
Gheorghe. La universitatea serală de marxism-leninism din Vrancea erau înscriși
13 angajați ai Securității locale, alți 19 făcând studiu individual. Pregătirea
profesională a cadrelor era însă relativ precară; se arăta că „un număr de 17
tovarăși urmează cursurile fără frecvență ale învățământului superior, doi sunt
în complectarea cursului liceal iar un număr de 34 au liceul terminat[16]”.
Erau
evidențiați și cei care obținuseră rezultate bune pe linia muncii de
securitate: Mocanu Roni, Tîlvăr Petrică, Băiculescu Dumitru, Dimancea Gheorghe,
Teacă Nicolae, Goia Milea, Angheloiu Nicolae, Vasilescu Dumitru, Ionescu
Constantin, Baciu Constantin, Dache Emilian, Cazacu Nicolae, Năsăudeanu
Alexandru[17].
Cei
care manifestau neglijență erau sancționați pe linie de partid, de regulă cu
„vot de blam” cum este și cazul securistului Gheorghiu Alexandru care, în
septembrie 1968, își pierduse atât carnetul de partid cât și legitimația
militară[18].
Alții, care comiteau abateri și mai grave de la disciplina de partid și cea
militară și erau acuzați că ar fi încălcat normele de conviețuire socială
primeau sancțiuni și mai drastice:
„Tov.
Ciocârlan Ilie a venit în mai multe rânduri la intrarea în serviciu în stare de
ebrietate (…); în afara unității a fost văzut în compania unor femei de
moralitate îndoielnică, în uniformă militară, într-o ținută dezordonată. Pentru
atitudinea sa a fost pedepsit de conducerea profesională în două rânduri cu
arest la garnizoană, iar pe linie de partid a fost aspru criticat în adunările
generale.
Tov.
Niță Ionel, în luna octombrie a.c., a fost pedepsit cu zile de arest la
garnizoană pentru faptul că a plecat în timpul programului să rezolve probleme
de interes personal, a dovedit lipsă de tact și a comis abuzuri în relațiile cu
cetățenii.
Tov.
Hristache Alecu și-a permis ca la ultima adunare generală de partid să vină sub
influența alcoolului, fapt pentru care comuniștii au luat poziție hotărâtă și
în aceeași adunare de partid l-au sancționat cu mustrare.
De
asemenea, tov. Gheba Ion, tot sub influența alcoolului și cu întârziere s-a
prezentat la ședința de deschidere a învățământului de partid ce a avut loc în
cadrul unității noastre în luna octombrie a.c. (…)
Nu
putem trece cu vederea nici faptul că, la festivitatea de sărbătorire a 20 de
ani de la înființarea Securității Statului, unii tovarăși, printre care și
membri de partid cum sunt Lungu Alexandru și Hîrlea Aurel au lipsit nemotivați
ceea ce a dus la sancționarea lor[19]”.
La
rândul lui, ofițerul Ivan Gheorghe, șef de compartiment în cadrul Securității
Vrancea a adus în discuție cazul subordonatului Gheorghiu Ilie care lipsise de
la serviciu 12 zile și ar fi trebuit dat dezertor dar crezuse că fusese învoit
de inspectorul șef care, între timp, plecase la niște examene la Iași. În acest
caz, primul secretar al Comitetului Județean Vrancea al P.C.R., Simion
Dobrovici, prezent la ședință, a intervenit cerând să se ia măsuri severe împotriva
respectivului ofițer, atrăgând atenția șefilor acestuia că nu trebuie să se
rezume numai la critică. Dobrovici era de părere că „nu trebuie să se umble cu
mănuși, că trebuie întronată o disciplină de fier. Așa ceva nu se întâmplă în
alte instituții, dar aici, între militari ?[20]”
Mai mult, șeful PCR Vrancea i-a cerut ofițerului Gheorghiu Ilie „să spună
concret dacă mai are sau nu de gând să lucreze în cadrele Securității[21]”.
Adunarea
generală din 14 noiembrie 1968 s-a încheiat votarea celor 5 persoane care urmau
a face parte din noul B.O.B. Securitate: Ene Aurel-secretar, Dughiană
Constantin-locțiitor, Vîlcu Nicolae, Apostol Dumitru și Rumega Mărioara-membri[22].
Odată
cu creșterea numărului membrilor de partid, la începutul lunii iunie 1969 a
fost înființată încă o organizație de bază la nivelul Securității Vrancea,
astfel încât unitatea avea Organizațiile de Bază P.C.R. nr. 1 și 2. Ședința
adunării generale a Organizației nr. 2, compusă din 19 membri, avusese loc în
ziua de 14 iunie 1969 în prezența reprezentantului Comitetului Municipal
Focșani al P.C.R., Bratu Ștefan și a secretarului Organizației nr. 1
Securitate, Ene Aurel[23].
Din B.O.B. nr. 2 făceau parte 3 membri: Macovei Gheorghe-secretar, Simion Dinu
și Alexandru Ion[24].
După 4 luni de activitate, Organizația nr. 2 a Securității Vrancea a prezentat
o dare de seamă privind activitatea din perioada 1 iunie-1 noiembrie 1969. Au
fost remarcați pentru rezultate deosebite mai mulți angajați: Mihai Ion,
Chiriac Asanache, Guiu Năstase, Rădulescu Paula, Decu Costică, Simion Dinu,
Alexandru Ion, Sideriuc Ioan. Lipsuri au manifestat tovarășii Mehedinți Dumitru
și Hîrlea Aurel[25].
La
ședința Organizației de bază nr. 1 din 10 noiembrie 1969 au fost felicitați și
evidențiați pentru rezultate deosebite următorii securiști: Angheloiu Nicolae,
Cazacu Nicolae, Dugheană Constantin, Goia Milea, Lupu Grigore, Căldare
Alexandru, Tomescu Petru, Vasilescu Dumitru, Baiculescu Dumitru, Mocanu Roni, Gheorghiu
Ilie, Apostol Dumitru, Atanasiu Vasile, Tîlvăr Petre, Candea Costică, Irimia
Ion, Chițoiu Ilinca, Alexandrescu Mărioara, Păturescu Dorin, Mănăstireanu
Iulian, Zamfir Costică, Lungu Alexandru, Mihai Costică. Laude au primit și unii
șefi de compartimente precum Nicolae
Ion, Cucu Ștefan, Iaru Costică și Dachi Emilian. Interesant este faptul că
printre cei apreciați se afla și ofițerul Gheorghiu Ilie, cel care cu numai un
an înainte fusese criticat de șefi și aspru muștruluit de primul secretar Dobrovici.
Cu siguranță înțelesese că trebuie să își revizuiasă comportamentul pentru a
corespunde exigențelor muncii de securitate și disciplinei de partid.
Drept
exemple negative au fost dați securiștii Ariton Ionel și Niță Ionel care
lipseau în mod nejustificat de la serviciu fiind, de altfel, și sancționați pe
linie de comandă cu „mustrare severă la adunarea ofițerilor”[26].
Un
număr de 5 angajați fuseseră primiți în cursul anului ca membri de partid:
Tomescu Petru, Sidoruc Ion, Mănăstireanu Iulian, Zamfir Costică și Androne
Tudorița[27].
Se
mai consemna faptul că toți cursanții manifestaseră interes față de
învățământul politic unde studiaseră istoria patriei și partidului. De
asemenea, la învățământul profesional, rezultalele au fost apreciate ca fiind
bune și foarte bune: 10 ofițeri, în urma examenului de specialitate promovat,
fuseseră atestați ca organe de cercetare penală, 2 absolviseră liceul și 8
facultatea.
Totodată
era lăudată activitatea dusă de propagandiștii grupelor de învățământ de
partid, Stănescu Anton și Cucu Ștefan și de instructorii cu pregătirea de luptă
și profesională, Gheorghiu Alexandru și Dima Iancu[28].
Erau
semnalate, însă, și aspecte negative: „se cer învoiri și permisii cu o mică
justificare de motive, se mai întârzie sau se lipsește de la program nemotivat,
se mai pierde timp cu discuții care nu au nimic în comun cu activitatea noastră
profesională[29]”.
În
toamna anului 1969 (12 octombrie) se înființase și cea de-a treia Organizație
de Bază a P.C.R. din Securitatea Vrancea. Toate trei au ținut adunările
generale în luna octombrie 1970.
Prima
care a organizat ședința adunării generale a fost Organizația de Bază nr. 2 la
8 octombrie 1970. A fost analizată situația învățământului profesional pe grupe
de specialitate. Se menționa că la Grupa G toți salariații obținuseră rezultate
bune, activitatea acestora fiind impulsionată de secretarul locțiitor. Se arăta
că nu fuseseră cazuri de pierdere sau proastă gestionare a documentelor secrete
încredințate de partid și guvern. Rezultate bune se înregistraseră și în
activitatea Grupelor T.A. și Financiară[30].
Erau
lăudați pentru contribuția adusă la întărirea disciplinei militare și
executarea cu destoinicie a ordinelor primite de la șefi mai mulți securiști:
Ispas Nicolae, Hristache Alecu, Alexandru Ion, Mihai Ion, Decu Costică, Tatomirescu
Leonida, Simion Dinu, Gheorghe Mihai, Guiu Năstase, Rădulescu Paulina, Chiriac
Asanache și Sideriuc Ioan.
Se
înregistraseră însă și destule exemple negative. Este cazul tov. Ciocârlan Ilie
care în seara zilei de 25 ianuarie 1970 trebuia să intre în post la orele 19,30
dar era în stare de ebrietate. La rândul lor, securiștii Gheba Ion și Mustață
Romeo luaseră fără aprobare camionul unității deplasându-se într-o comună unde
au consumat băuturi alcoolice după care s-au înapoiat la sediul Securității
Vrancea cu mașina remorcată. De altfel Mustață Romeo era un „recidivist” pe
linie de indisciplină, antrenându-se cu mai mulți tovarăși la consumul de
băuturi alcoolice: Pustianu Andrei, Gheba Ion, Mehedinți Dumitru, Alexandru
Ion. Mai mult, ultimul, Alexandru Ion își uitase în locul unde chefuise atât
pistolul din dotare cât și actele mașinii care au fost aduse ulterior de către
un organ de miliție. Drept exemplu negativ era dat și Hîrlea Aurel care comenta
ordinele primite de la șefi, uneori nu le executa sau le executa cu întârziere[31]. Împotriva
celor vinovați se luaseră măsuri, Gheba Ion și Mustață Romeo fiind sancționați
cu „mustrare” pe linie de partid iar Ciocârlan Ilie a fost pus în discuția
Consiliului de Onoare al subofițerilor din cadrul Securității Vrancea[32].
Ca
membri în B.O.B. nr. 2 au fost aleși prin vot Macovei Gheorghe-secretar, Simion
Dinu și Gheorghe Mihai[33].
În
darea de seamă a adunării Organizației de Bază nr. 1 din 12 octombrie 1970 au primit
aprecieri un număr considerabil de subordonați: Băiculescu Dumitru, Păncescu
Carol, Mocanu Ștefan, Apostol Dumitru, Mihai Costică, Lungu Alexandru, Cazacu
Nicolae, Ariton Ionel, Dumitru Ioan, Hiroti Maria, Vasilescu Dumitru, Dima
Iancu, Păturescu Dorin, Chițoiu Ilinca, Lupu Grigore, Gheorghiu Ilie, Dugheană
Constantin, Teacă Nicolae, Atanasiu Vasile. În afară de cei cu funcții de
execuție, au fost lăudați și șefii de compartimente Vîlcu Nicolae, Iaru
Costică, Stănescu Anton, Cucu Ștefan, Nicolae Ion, Ionescu Constantin, Dumitru
Ioan precum și membrii întregului colectiv de conducere al Inspectoratului de
Securitate Vrancea. Un număr de 116 angajați primiseră diverse recompense: 22
decorați cu ordine și medalii ale R.S.R., o persoană premiată cu obiecte, 78 recompensați
cu sume de bani, 5 promovați în funcții la salarizare și 9 citați prin ordin de
zi al șefului unității și un angajat înaintat în grad în mod excepțional[34].
Unii
securiști au fost totuși consemnați cu abateri de la disciplina militară și de
partid: Niță Ionel, Atanasiu Vasile, Cutinică Mărgărit, Teacă Nicolae, Căldare
Alexandru și alții. Au fost sancționați pentru abateri 5 tovarăși: Atanasiu
Vasile și Niță Ionel-ambii cu „vot de blam”, Căldare Alexandru Mustrare,
Cutinică Mărgărit, Nicolae Ion-toți cu „mustrare”[35].
Erau
semnalate și cazuri de subordonați care nu respectau gradele și funcțiile
superioare, încălcând principiile regulamentelor militare: Dachi Emilian,
Tîlvăr Petre, Ionescu Constantin, Hirote Maria și alții[36].
În
cursul anului 1970, în Organizația de Bază P.C.R. nr. 1 fuseseră primiți noi
membri: Mănpstireanu Iulian, Zamfir Costică, Hirote Maria, Androne Tudorița,
Șchiopu Eugenia, Ință Mihai. Cât privește organizația U.T.C. condusă de
secretarul Căldare Alexandru, acolo se înregistraseră „unele acte de
indisciplină, unele aspecte de bârfă” din partea unor U.T.C.-iști precum
Cernica Elena, Atanasiu Candachia, Cîrlan Dumitru. Criticat era și tânărul U.T.C.-ist
Popa Mihai, proaspăt absolvent al Școlii de ofițeri de Securitate care nu se străduia să aplice în practică
cunoștințele acumulate și dădea dovadă de pasivitate și lipsă de interes în
rezolvarea sarcinilor profesionale[37].
B.O.B.
nr. 1 a repartizat un număr de ofițeri pentru a răspune de compartimentele de
muncă: Vîlcu Nicolae-răspundea de Serviciul I, Dugheană Constantin de Secția a
VIII-a, Rumega Mărioara de munca de propagandă și de Biroul IX, Apostol Dumitru
de Secția a III-a și de Organizația U.T.C., iar Ene Aurel de Biroul XII,
evidență, secretariat, învățământ și coordonarea întregii activități[38].
Tot
în darea de seamă se mai menționa și faptul că un număr de 24 de ofițeri
fuseseră atestați ca organe de cercetare penală[39].
Componența
B.O.B. nr. 1 la 14 octombrie 1970 era următoarea: Ene Aurel-secretar, Vîlcu
Nicolae, Cucu Ștefan, Apostu Dumitru și Rumega Mărioara-membri[40].
Proaspăt
înființata Organizație de Bază nr. 3 a Securității Vrancea și-a convocat
adunarea generală în ședință la 27 octombrie 1970. Tovarășii prezenți au
remarcat buna conduită și contribuția adusă la îndeplinirea sarcinilor
profesionale de către securiștii: Duca Tudor, Ciorișteanu Ion și Cimbru Stoica[41].
Totuși au fost semnalate și aspecte negative „pe linia învățământului de stat”:
Cosma Vasile abandonase școala de cultură generală în mod nejustificat iar
Ciorișteanu Ion nu studiase temeinic pentru susținerea examenelor la facultate
astfel încât rămăsese cu două restanțe în anul IV. De altfel Cosma Vasile
avusese și unele probleme comportamentale care duseseră la deconspirarea sa
față de unele organe de miliție în condițiile în care condusese o motocicletă
sub influența băuturilor alcoolice și provocase un scandal public[42].
În
B.O.B. nr. 3 fuseseră aleși Anastasiu George-secretar și Duca Teodor-membru[43].
În
darea de seamă prezentată la adunarea generală a Organizației nr. 2 a
Securității din decembrie 1971 s-a analizat activitatea Organizației U.T.C.. Se
arăta că fusese primit în partid tânărul Sârbu Alexandru, „devotat partidului
și patriei noastre și cu perspective în munca de securitate”. În schimb
U.T.C.-iștii Berechet Gheorghe și Prodan Viorel au ratat intrarea în P.C.R. din
cauza aportului scăzut adus în munca profesională și abateri disciplinare. Acte
de indisciplină comisese și U.T.C.-istul Cârlan Dumitru. Secretarul
Organizației U.T.C., Zamfir Costică era considerat a fi responsabil deoarece
tolerase astfel de situații[44].
Un
rol important îl jucau securiștii însărcinați cu munca de propagandă. La
propunerea B.O.B. nr. 2 Securitate fuseseră confirmați ca propagandiști de
către Comitetul Municipal P.C.R. Focșani și responsabili cu învîțământul de
partid: Cucu Ștefan, Dumitru Ioan, Stănescu Anton, Rumega Mărioara și Dachi
Emilian[45].
În
activitatea profesională se remarcaseră tovarășii: Teacă Nicolae, Dima Iancu,
Năsăudean Alexandru, Băiculescu Dumitru, Cucu Ștefan, Nicolae Ioan, Angheloiu
Nicolae, Mănăstireanu Iulian, Mihai Costică și Ință Mihai. Pe de altă parte,
unii angajați manifestaseră superficialitate pe linia pregătirii profesionale
și pe linia aplicării în practică a pregătirii profesionale: Brânză Gheorghe,
Dragu Vasile, Răduc Costică, Brîndușoiu Ion, Ionescu Constantin, Tîlvăr Petre,
Niță Ionel și Obadă Vasile[46].
Tot
în decembrie 1971 a avut loc și întrunirea membrilor din adunarea generală a
Organizației Securitate nr. 1 la care a fost prezentată și o dare de seamă
despre activitatea membrilor. Ședința a fost deschisă de secretarul
organizației, Ene Aurel în prezența invitaților: prim secretarul Comitetului Județean
Vrancea al P.C.R. Simion Dobrovici și prim secretarul Comitetului Municipal
Focșani al P.C.R. Moldovan Zenovie[47].
Odată
cu reorganizarea Inspectoratului Județean de Securitate Vrancea în
Inspectoratul Județean Vrancea al M.A.I.
a avut loc la 6 iunie 1972 și ședința Organizației P.C.R. la care au
participat 163 de membri din totalul de 172. Scopul principal al întrunirii a
fost acela „de a alege un comitet de partid care să coordoneze și să conducă
activitatea B.O.B. de la nivelul Inspectoratului. Ședința a fost deschisă de
secretarul Comitetului Municipal Focșani al P.C.R. Mihai Gheorghe fiind ales,
cu unanimitate de voturi, și un prezidiu format din 7 persoane: Mihai Gheorghe,
Stoica Petrică, Ghiviriga Vasile, Ranete Ștefan, Cîlț Ion, Ene Aurel și Rumega
Mărioara[48].
În
urma alegerilor desfășurate, la nivelul Organizației P.C.R. a Inspectoratului
Județean Vrancea al M.A.I. a fost ales un comitet de partid compus din 9
membri: șeful Serviciului personal-învățământ, locotenent-colonelul Cucu
Ștefan-secretar, șeful Brigăzii Economice, maiorul Cîlț Ioan-secretar locțiitor
(aceasta era și secretarul Organizației P.C.R. a Miliției), maiorul Ene Aurel
(însărcinat cu munca de propagandă), adjunctul șefului Miliției,
locotenent-colonelul Dibuș Nicolae (responsabil pe probleme profesionale), căpitanul
Gheorghiță Toader (responsabil cu munca culturală și activitatea sportivă), maiorul
Maxim Vasile, secretara-dactilografă Chițoiu Ilinca, adjunctul șefului
Securității, maiorul Vîlcu Nicolae, șeful Postului de Miliție T.F. Focșani,
plutonier adjutant Samson Costache[49].
Comitetul
P.C.R. de la nivelul Inspectoratului Județean Vrancea al M.A.I. se subordona
Sectorului pentru Probleme Speciale (Armată, M.A.I. și Justiție) din cadrul
Secției Organizatorice a Comitetului Județean Vrancea al P.C.R.
La
20 iunie 1972 a fost numit și colectivul de conducere al Inspectoratului
Județean Vrancea al M.A.I. prin ordinul ministrului Ion Stănescu nr. 02176,
având următoarea componență: lt.-col. Stoica I. Petrică-șef al inspectoratului
județean, lt.-col. Savin S. Dănilă-adjunct al șefului inspectoratului și șef al
Securității județului, colonel Ghiviriga C. Vasile-adjunct al șefului
inspectoratului și șef al Miliției județului, maior Ivan T. Gheorghe-adjunct al
șefului Securității județului și șef al Serviciului informații interne, maior
Vîlcu M. Neculai-adjunct al șefului Securității județului și șef al Serviciului
contrainformații economice, lt.-col. Dibuș I. Nicolae-adjunct al șefului
Miliției județului, lt.-col. Moroșanu I. Ioan-adjunct al șefului Miliției
județului, lt.-col. Cucu D. Ștefan-secretar al comitetului de Partid și șef al
Serviciului învățământ, personal și mobilizare, căpitan Spînu F. Victor-șef al
Serviciului de Miliție al Municipiului Focșani[50].
Plasarea
sub aceeași comandă instituțională (inspectoratele județene ale M.A.I.) și sub
controlul unor singure organizații comune de partid (organizațiile județene ale
P.C.R. de la nivelul inspectoratelor județene ale M.A.I.) a celor două structuri represive, Securitatea
și Miliția, marca o nouă etapă în instaurarea dictaturii personale a lui
Nicolae Ceaușescu în cadrul aparatului de Partid și de Stat. Totodată se marca
o nouă etapă în evoluția raporturilor dintre P.C.R. și organele represive,
dorindu-se întărirea controlului partidului asupra activității acestora.
[1] Oana Ionel, Sărbătorirea a 20 de ani de la înființarea Securității în „Caietele
C.N.S.A.S.” nr. 2/2008, Ed. C.N.S.A.S., București, 2008, p. 49-50 și 53.
[2] Consiliul Național pentru
Studierea arhivelor Securității (în continuare se va cita C.N.S.A.S.), fond Documentar, ds. D 7929, vol. 1, f. 5.
[3] Ibidem, f. 6.
[4]
Ibidem, f. 11.
[5] Bogdan Constantin Dogaru, Contribuții la organizarea administrativă a
județului Putna. Sfaturile Populare Raionale în „Archiva Moldaviae” nr.
I/2009, p. 133 și 141.
[6] Ibidem, p. 133.
[7] C.N.S.A.S., fond Documentar, ds. D 86, vol. 3, f. 12.
[8] Idem, fond M.I.-D.M.R.U., ds. 7388, vol. 3, f. 216.
[9] Serviciul Județean Vrancea al
Arhivelor Naționale, fond Comitetul
Municipal Focșani al P.C.R., ds. 36/1968, f. 59-60.
[10] Ibidem, f. 65.
[11] Ibidem, f. 72-73.
[12] Ibidem, f. 80.
[13] Ibidem, f. 66-67.
[14] Ibidem, f. 68.
[15] Ibidem, f. 67.
[16] Ibidem, f. 69-70
[17] Ibidem, f. 71.
[18] Ibidem, f. 73.
[19] Ibidem, f. 74-75.
[20] Ibidem, f. 83-84.
[21] Ibidem, f. 85.
[22] Ibidem, f. 93.
[23] Serviciul Județean Vrancea al
Arhivelor Naționale, fond Comitetul
Municipal Focșani al P.C.R., ds. 42/1969, f. 103.
[24] Ibidem, f. 106.
[25] Ibidem, f. 110-111.
[26] Ibidem, f. 94.
[27] Ibidem, f. 95.
[28] Ibidem, f. 97.
[29] Ibidem, f. 98.
[30] Serviciul Județean Vrancea al
Arhivelor Naționale, fond Comitetul
Municipal Focșani al P.C.R., ds. 38/1970, f. 69 și 72.
[31] Ibidem, f. 74-75.
[32] Ibidem, f. 76.
[33] Ibidem, f. 91.
[34] Ibidem, f. 92 și 94.
[35] Ibidem, f. 96-97.
[36] Ibidem, f. 97.
[37] Ibidem, f. 98.
[38] Ibidem, f. 99.
[39] Ibidem, f. 100.
[40] Ibidem, f. 118.
[41] Ibidem, f. 148.
[42] Ibidem, f. 150-151.
[43] Ibidem, f. 160.
[44] Serviciul Județean Vrancea al
Arhivelor Naționale, fond Comitetul
Municipal Focșani al P.C.R., ds. 27/1971, f. 74-75.
[45] Ibidem, f. 78.
[46] Ibidem, f. 81-82.
[47] Ibidem, f. 93.
[48] Serviciul Județean Vrancea al
Arhivelor Naționale, fond Comitetul
Municipal Focșani al P.C.R., ds. 27/1972, f. 12.
[49] Ibidem, f. 16 și 22.
[50] C.N.S.A.S., fond M.I.-D.M.R.U., ds. 7397, vol. 17, f.
130.
Bine scris si documentat. Aștept cu interes si alte informații.
RăspundețiȘtergere